Silvia Năstase – Cea mai simpatică “zgripţuroaică“

O zicală misogină spune că nevasta este o specie care trăieşte pe lîn­gă casa bărbatului şi se hrăneşte cu zi­le­le lui… În serialul de la Antena 1 ”Sce­ne de căznicie”, se pare că zicala şi-a găsit locul potrivit. Silvia Năstase, ac­tri­ţă a Teatrului Naţional din Bu­cu­reşti, face un rol de zile mari. Perso­na­jul său, Tan­ţa Vulcănescu, e o zgripţuroaică de ne­vastă, mereu pusă pe harţă şi care vrea cu orice chip să scape de soţul său, interpretat de Va­lentin Uritescu.

”Am parte de un per­sonaj tare antipatic. O adevărată zgrip­ţuroaică. Dar… dacă e

Alo, Tanţo…

Printre telespectatorii fideli ai se­ria­lului se numără şi soţul Silviei Năstase, care îşi mai tachinează uneori parte­ne­ra de viaţă: ”Soţul meu se dis­trea­ză de fiecare dată cînd se uită la serial. La început, nu-i venea să creadă că pot fi atît de rea. Iar acum, cînd ne mai cion­dănim uneori, ca în orice căs­nicie, de altfel, el mă apostro­fea­ză:

Mai glumeşte şi îmi spune că mă influenţează serialul. În general, cei 38 de ani de căsnicie ală­turi de soţul meu au fost foarte buni, foarte frumoşi, plin de înţele­ge­re şi de dragoste. Soţul meu nu are nici o legătură cu actoria, el este in­gi­ner – a lucrat într-un service de calcu­latoare. Cum spunem noi, actorii, e

Soţul din se­rial, Va­lentin Uritescu, şi cel de acasă se în­ţeleg de minune, ba chiar se compă­ti­mesc şi îşi plîng de milă atunci cînd se întîlnesc. În glumă, bi­neînţeles!

Comedia, bate-o vina!

”Cînd m-am hotărît să dau la Actorie, tata a fost mai reticent, mai ales că el era preot. Iar la acea vreme nu se po­triveau una cu alta. Dar n-a avut în­co­tro, iar mai tîrziu, el era cel care îmi de­cupa din ziare toate cronicile le­gate de spectacolele în care jucam. Şi era foarte mîndru. Prima oară cînd am fost întrebată, în copilărie, ce-mi doream să mă fac, am zis că vaga­bond. Apoi am zis că marinar, iar ultima opţiune la care am rămas definitiv a fost actriţă”.

În copilărie, nu a făcut prea multe trăsnăi, însă actriţa îşi aminteşte de o poznă anume: ”Eram cu bunica la biserică, mă plictiseam şi o doamnă de acolo m-a certat. M-a pus în spatele ei, în genunchi, iar cînd ne-am aplecat la mătănii… am muşcat-o de fund!”.

Actriţa recunoaşte că nu e foarte uşor să joci comedie: ”Acum, în a doua parte a tinereţii mele, joc mai mult comedie. Iar în prima parte a tinereţii mele am jucat mai mult dramă. S-a schimbat registrul, pentru că s-a schimbat aspectul fizic. Iar comedia mă prinde mai bine acum, chiar dacă e grea. Mai ales că eu nu sînt o actriţă comică în sine. Eu trebuie să construiesc. De exemplu, Marinuş Moraru este un comic în­născut, Mălăele – la fel”.

Cînd nu joacă la teatru sau nu filmează, Silvia Năstase are grijă de casă. Este o gospodină desă­vîrşită, citeşte mult, iar în vacanţe nu ratează nici un loc cu mare şi soare.

Reclame şi teatru

Născută pe 5 februarie 1943, la Bucureşti, Silvia Năstase a absolvit IATC-ul în 1965, la clasa profesorului George Dem Loghin. A jucat în lung-metraje ca ”Iarba verde de acasă” şi ”Nunta de piatră”, iar de aproape 30 de ani joacă pe scena Naţionalului din Bucureşti. Pasionaţii de reclame o recunosc din diverse spoturi pentru telefonie mobilă, pentru o marcă de iaurt sau pentru gel de fixare a protezei dentare

Pentru tinerii căsătoriţi…

”Căsnicia este un lucru care se şi construieşte, nu doar se porneşte. Cei tineri tre­bu­ie să aibă multă înţelep­ciune şi, cum spunea bunicul meu, mînie, dar pe rînd!”.

Scene de căznicie – duminică -14.15 , joi – 22.00, Antena 1