Valentina Pelinel: „Iubirea e la cote maxime!” – IMAGINI EMOŢIONANTE

Scrisoare de lângă puiul meu

„Dragii mei, Fără doar şi poate, trăiesc momente minunate, unice, magice. Pe 8 iunie a venit pe lume băieţelul meu, Milan Cristian. Sunt atât de emoţionată, încât nu îmi găsesc cuvintele să exprim ceea ce simt, nu ştiu cu ce să încep şi ce să vă spun mai repede. Legătura mamă-copil e indestructibilă, iar iubirea e la cote maxime! Mă uit non-stop la el şi mi se pare că e magic; şi chiar dacă am apreciat întotdeauna viaţa, acum cu siguranţă o văd diferit şi mă simt binecuvântată. Pentru că simţi cum se trezeşte leoaica din tine, care îşi apără puiul cu orice preţ, leoaica pe care nu o poate mişca, în acest mod, nimic şi nimeni altcineva, decât un prunc care a crescut în lăuntrul tău. Spuneam că o sa imi fie dor de loviturile lui din burtică şi chiar îmi este, dar acum e cu mine, lângă mine şi nu mă satur să îl admir, să îl pup, să ii spun cât îl iubesc. După 42 de săptămâni frumoase de sarcină, o sarcină uşoară, care mi-a permis să fiu activă, a sosit minunea şi de acum o să fie mereu lângă mine! Chiar dacă am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să nasc natural, tot pentru el s-a luat decizia să-l aduc pe lume prin cezariană, pentru a-l feri de suferinţă; şi cum el e pe primul loc, asa a fost să fie, aşa a trebuit să vină pe lume. Rămân însă în continuare o mare susţinătoare a naşterii pe cale naturală, atunci când condiţia medicală o permite. Dar să revenim la minunea din viaţa mea, Milan Cristian! A venit pe lume sănătos, curat ca lacrima şi frumos , într-atât de frumos, că am simţit nevoia să îl protejez şi să nu îl expun public, atât de mic fiind, şi sper ca presa să înţeleagă de ce am ales ca momentul externarii noastre să fie unul intim, iar plecarea acasă sa fie guvernată de discreţie şi linişte; pentru că acum e vorba doar despre iubire la cote maxime, şi atât! Ne-am retras în universul nostru, pentru că adaptarea noului născut la mediul extrauterin e foarte importantă şi rolul mamei e crucial. Cu multă iubire sinceră şi, fireşte, cu lapte matern se pot face minuni! Cu un ochi la el şi cu unul în laptop, aşa scriu acum şi de-abia aştept să mă cuibăresc aproape de el, să ii admir fiecare reacţie, mişcare, gest respiraţie; să îi miros pielea şi părul, să-l fac să simtă că sunt lângă el. Nu vă feriţi să oferiţi iubire copilului doar pentru că spun unii că va creşte răsfăţat! Dacă am de ales, prefer să fie răsfăţat, decât lipsit de afecţiune. Gândiţi-vă doar, analizând atent, că adulţii frustraţi şi veşnic nemulţumiţi, au fost, de fapt, copii lipsiţi de iubire.Asadar, să oferim iubire, să primim iubire, să respirăm iubire. Vă pupăm cu drag şi vă dorim să fiţi cel puţin la fel de fericiţi cum suntem noi acum.”