Show de 5 stele

Bayer Leverkusen si Liverpool au oferit marti seara un veritabil regal. A fost de departe cel mai bun meci disputat în acest sezon în Liga Campionilor

Marti seara, pentru prima oara de la finala Cupei UEFA 2001, Liverpool – Alaves (5-4), amatorii de fotbal pe pîine au avut iarasi parte de un spectacol total, oferit de Leverkusen si Liverpool în „sferturile” Ligii. În ciuda mizei, calificarea în semifinale, pe „BayArena” s-a jucat din start pe ideea „mai multe goluri decît adversarul” si nu sub deviza „cît mai putine goluri primite”. Ceea ce se vede mai rar la un asemenea nivel.

A fost o partida în care, mai ales dupa pauza, tactica aproape ca n-a contat. S-a mers la risc, ceea ce a marit tensiunea disputei pîna la insuportabil, dar a crescut proportional calitatea show-ului. Au jubilat, pe rînd, cînd nemtii, cînd englezii. Fiecare a pendulat între agonie si extaz. În cele din urma au triumfat germanii (4-2). Echipa cu sansa a doua, dupa ce pierduse cu 1-0 acum o saptamîna în fata colosului din Liverpool.

Cu gîndul la meciul-tur, veritabila partida de sah, nimeni nu se astepta la un regal. Cel mult la o lupta pe viata si pe moarte, asa cum numai germanii si englezii stiu sa ofere. Tocmai de aceea, confruntarea în sine a fost o mare si placuta surpriza, o lectie de fotbal total si pur, eficient si spectaculos.

S-a pornit în viteza a treia, pentru ca repriza secunda sa se dispute numai într-a patra. Dar marele merit pentru reprezentatie îl au gazdele. Obligat de scorul la pauza, 1-1, antrenorul Klaus Toppmoller a mers pe totul sau nimic. A scos un fundas, Sebescen, si a introdus un atacant, Neuville, iar în locul veteranului Kirsten, depasit în duelurile cu Hyypia si Henchoz, a trimis tot un „vîrf” de meserie, Berbatov.

Cu trei atacanti veritabili în teren, daca-l punem la socoteala si pe Brdarici, împotriva celei mai bune echipe de contraatac din Europa, Toppmoller a riscat pe cartea ofensivei cu orice pret si a cîstigat, într-o sarbatoare a golului. Iar acum, pe buna dreptate dupa cele aratate de Ballack et comp., finala nu mai este deloc un vis.

ARTIZANUL

Toppmoller scrie istorie

Numit la Leverkusen vara trecuta, fostul antrenor al lui Ion Viorel la Bochum a transformat o echipa de blazati într-una de talie europeana

Înaintea sosirii lui Klaus Toppmoller pe banca tehnica, Bayer Leverkusen trecea în Bundesliga drept „vicecampioana de profesie”. Mai mult nu reusise sub Christoph Daum, iar cu Berti Vogts la cîrma, sezonul trecut, terminase chiar pe 4. Se vorbea de un complex în fata rivalei Bayern si de lipsa de anvergura a clubului.

La instalarea sa, vara trecuta, lui Toppmoller nici nu i s-a dat vreo sansa la titlu. Cine ar fi pariat pe un antrenor venit din liga a doua, de la Saarbrucken, cînd altii, mai titrati, esuasera înaintea sa? Fostul tehnician al lui Ion Viorel la Bochum s-a pus însa pe treaba si a ajuns acum sa scrie istorie.

Calificare în premiera pentru semifinalele Ligii, la un pas de titlu în Bundesliga, ceea ce ar însemna iarasi o premiera pentru club, plus prezenta în finala Cupei Germaniei. Cum a adus el succesul pe strada lui Bayer? Nu si-a pus jucatorii sa mearga pe cioburi, cum facea Daum, si nici nu i-a urcat în copaci, cum proceda Vogts.

A umblat, în primul rînd, la psihicul lor, devenit extrem de labil dupa ce ani la rînd ramasesera cu mîinile goale pe ultima suta de metri. Iar în jocul echipei a adus o noua linie, mai ofensiva. Ceea ce a dat roade mai repede decît ar fi fost de asteptat.

Rampa spre top

Bayer a avut întotdeauna jucatori valorosi, dar n-a reusit sa devina o forta în Europa pentru ca n-a gasit mijloacele sa-i si pastreze timp îndelungat

Bayer Leverkusen n-a dispus niciodata de mijloacele financiare pe care le au rivalele sale din Bundesliga, Bayern si Dortmund. Cu toate acestea, în ultimul deceniu a tinut mereu aproape, devenind o forta în Germania. Cum? Imediat dupa caderea Zidului Berlinului, a devenit clubul cel mai activ în materie de racolarea talentelor Estului, exponentul fidel al acestei campanii fiind Kirsten (Dynamo Dresda), achizitionat în 1990, ca si Ionut Lupescu.

În paralel, managerul Rainer Calmund, sufletul gruparii, a dezvoltat o veritabila retea sud-americana. Foarte bun prieten cu impresarul Juan Figer, „Cali”, cum i se mai spune, si-a asigurat, pe sume rezonabile, destule dintre marile talente „made in Brazil”. Jorginho, Paulo Sergio, Emerson, mai nou Ze Roberto si Lucio, toti au semnat, sau, cazul ultimilor doi, înca mai semneaza statul de plata la Bayer.

Pe plan intern, strategia lui Calmund a fost simpla. Le-a garantat tinerelor talente titularizarea, ceea ce la Bayern, de pilda, nimeni n-ar fi putut s-o faca. Asa i-a convins pe Ballack, în primul rînd, pe Neuville, Bernd Schneider, pe Zepek sau pe Basturk. În conglomeratul care a devenit Bayer, tuturor acestora li s-au alaturat, printre altii, un bulgar, Berbatov, un argentinian, Placente, ca sa nu mai vorbim de nemtii cu radacini slave, gen Brdarici si Zivkovici.

Singurul lucru care nu i-a reusit pîna acum a fost pastrarea jucatorilor valorosi. Dupa un numar de ani, fiecare si-a cautat norocul la grupari mari din Europa. De altfel, din actuala echipa, Ballack este deja transferat la Bayern, l-ar putea urma Ze Roberto, iar Lucio este intens curtat de Real Madrid.

Sursa: www.prosport.ro