Sfântul Ștefan, sărbătorit de creștini pe 27 decembrie

Din cei 417.516 de români aniversați la sărbătoarea Sfântului Ștefan, 310.428 sunt bărbați, iar 107.088 sunt femei, informează Ministerul Administrației și Internelor.

Statisticile existențe la nivelul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date arată că majoritatea românilor care îl au că patron spiritual pe Sfântul Ștefan, respectiv 262.848 de persoane, poartă numele de Ștefan, alți 33.295 Istvan, iar 8.809 Fănel.

Numele este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii). La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănica, Făniță, Fana, Fănică, iar uneori – sub influența străină – Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefănița, mai rar Ștef(i). Mai recent a apărut și formă feminină Stefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Stefanida – numele unei mucenițe trecute în calendar).

Sfântul Ștefan sau Stephanus (n. 1 – d. 35) după Noul Testament a fost diacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.

Sfântul Ștefan, cel plin de Duh Sfânt

În iconografie, Hristos e mereu reprezentat șezând, de-a dreaptă Tatălui, pe tronul Său ceresc, iar în textele liturgice se face referire la Iisus șezând în slavă, niciodată stând. Părintele Nicolae Steinhardt explică de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ștefan și spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfinții Părinți au rânduit că Sfântul Ștefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

De Sfântul Ștefan se dau de pomană pachete cu mâncare

În ziua praznicului, se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart și persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ștefan.

În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, ce amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan, se sfințesc la biserică în ziua praznicului și se împart copiilor săraci.

De Sfântul Ștefan se prepară și se împart mucenici cu miere și nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.