Seul-ul la rascruce

Capitala coreeana traieste febra startului, impunînd musafirilor din patru zari o deviza care îsi gaseste acoperirea în realitate: yesterday meets tomorrow, în traducere, ziua de ieri se întîlnste cu cea de mîine.

Aici e pamîntul Choson. Asa se numea acum aproape 3.000 de ani, asa apare si acum în denumirea oficiala a celeilalte Corei, cea de nord. Civilizatie mult mai veche, China s-a extins si în peninsula de peste Marea Galbena.

De fapt, nu numai noi, românii, am fost la rascrucea marilor furtuni, ci si coreeni. De-o parte, imperul chinez, de cealalta, cel nipon. Niste statulete unificate si botezate Koryo au cunoscut apoi si invazia mongola, în urma cu 600 de ani, pentru ca între 1637 si 1895 China sa se bage din nou si sa impuna confucianismul în locul budhismului traditional. Pîna la urma, nici una dintre religii nu predomina, ci, culmea, crestinismul, mai mult de jumatate dintre localnici fiind catolici sau protestanti. Dupa 1910 au venit japonezii, iar în al doilea razboi trupe sovietice au ocupat nordul peninsulei, în vreme ce efective americane s-au instalat în sud. Nordicii si-au proclamat în 1948 Republica

Populara Democrata, sub conducerea lui Kim Ir Sen, iar doi ani mai tîrziu au invadat si sudul. A urmat un razboi de trei ani, în urma caruia a aparut cea mai fortificata frontiera de pe glob. O fîsie lunga de 220 de kilometri, urmînd traiectul paralelei 38 si lata de 4 kilometri, pe care n-o trece nimeni. Nici motive n-ar prea fi. Sudicii o duc prea bine, iar nordicii comunisti cred ca mai bine decît în tara lor nu exista, desi anul trecut CNN difuza imagini cu copii care mureau de foame.

Usturoi, flori si papuci

Yesterday meets tomorrow. Adica ziua de ieri o întîlneste pe cea de mîine. Acesta e sloganul de bun venit al Seulului. Traditie si progres. Care se lovesc precum nuca-n perete în multe locuri de pe glob, dar nu si aici. Aglomerarea urbana de aproape 17 milioane de suflete suporta stoica ambele tendinte, ba le mai si amesteca.

Daca te plimbi pe Teherana, un bulevard central cu 8 benzi pe sens, pe care se afla majoritatea bancilor si hotelurilor de lux, te izbeste cîteodata un damf de peste cu usturoi. Respira hotele din bucatarii. Coreeni manînca mult usturoi, motiv pentru care japonezii i-au ironizat secole de-a rîndul. Mai mergi ceva si vezi o usa deschisa. E un centru de afaceri, sediul unei companii internationale de cauciucuri. În holul inundat cu aer conditionat stau rînduite sute de perechi de papuci de casa (foto 2 si 3). Localnici în costume bleumarin, elegante, intra în sediu, îsi lasa pantofii de strada si se încalta în slapi. Asa e regula. Întrebat de ce, portarul nu stie nici el. Zîmbeste doar.

Desi nu e soare, strada e colorata. De la sutele de mii de flori. Unde exista cel mai mic petic neasfaltat, imediat apare o ikebana, un aranjament floral preluat din Japonia, dar gustul pentru frumusetea plantelor e al întregului Orient Extrem. La fiecare colt se vînd trandafiri, lalele sau fragilii bonsai. Un trandafir splendid costa 1000 de woni, adica sub un dolar. La noi, în Amzei, sînt zile cînd trece de o suta de mii.

Aproape peste tot se gasesc ziare. Coreenilor le place enorm sa rasfoiasca presa. Cotidianele principale, cu peste un milion de exemplare tiraj fiecare, sînt devorate oriunde. În metrou, pe bancile din parcuri sau chiar la semafor, pîna se face verde. Europenilor care nu pricep o iota din hieroglifele coreene le stau la dispozitie, în engleza, „The Korea Times” si „Coreea Herald”, care nu sînt decît apendici orientali ai occidentului. Daca o gazeta cu hieroglife costa 500 de woni, pretul editiilor în engleza e de 600.

Sursa: