Serviciul PrioriPost devine… PosterioriPost
Am impachetat frumos discheta in carton legat bine cu banda adeziva sa nu se desfaca. Am marcat ca un cetatean atent textul „A se feri de campuri magnetice. A nu se indoi”, asta ca sa nu se intample cumva ca angajatii cei „atenti” sa plaseze un pachet cu un seif peste discul meu. Am mers la posta si am plasat pachetul. Am intrebat in cat timp ajunge si mi s-a spus ca in 24 de ore, max.48 si va fi adus acasa.
Dupa 3 zile, persoana ce trebuia sa il ridice a dat telefon la posta.
„N-a venit inca!” a fost raspunsul sec al functionarului.
Dupa 4 zile, un nou telefon, acelasi raspuns.
Dupa 5 zile, functionarul deja stia cine il deranjeaza, asa ca a inceput in sfarsit sa se intereseze de pachet:
– „Pe ce adresa trebuie sa primiti pachetul?”
– „Pe str. Florariei”.
– (pauza) „Da pe unde vine asta?”
Asta deja a pus capac. Cum e posibil ca Posta Romana sa nu cunoasca adresa, mai ales fiind o strada destul de centrala?! Totusi, eu imi aduc aminte ca Posta cu asta se ocupa, cu livrarea la adrese.
Dupa 6 zile, persoana, cu o falca in cer si una in pamant, face o vizita la posta. Dupa un sir de expresii despre defunctii functionarului si alte chestii ce nu merita mentionate, functionarul a raspuns foarte mirat „Da ce te enervezi dom’le asa, ca o sa vina”.
Dupa 7 zile, sub amenintarea reclamatiei, a venit un alt functionar cu pachetul la adresa mentionata si scuzandu-se pentru intarzaiere.
Nu m-am invatat minte si am mai trimis un pachet prin admirabilul PrioriPost, de data asta medicamente. Din nou mi s-a spus ca va ajunge in max.48 de ore, dupa ce inaintea mea era un domn care se plangea ca asteapta de 10 zile un pachet cu telefoane mobile ce trebuia sa soseasca tot in 48 de ore, prin deja preacunoscutul PrioriPost.
Dupa 5 zile de mers la posta si tot intrebat de pachet, intr-un final destinatarul primeste o hartie acasa prin care este anuntat sa vina sa ridice pachetul. Asta dupa ce mi s-a spus foarte clar ca pachetul va fi livrat acasa. Si da, persoana era acasa in momentul primirii recipisei, deoarece a trebuit si sa semneze pentru ea.
Uf, un om greu de cap nu invata usor, asa ca m-am indreptat din nou spre oficiul postal cu un nou pachet urgent sa-l trimit prin serviciul PrioriPost. De data aceasta un pachet maricel cu acte ce trebuiau sa ajunga la Ministerul Justitiei. Nu stiu sa spun cine a fost de vina, Posta sau Ministerul (desi cred ca amandoua). In orice caz, s-a intrecut orice limita a bunului simt.
Pachetul fiind trimis cu confirmare de primire, dupa 15 zile am facut reclamatie la posta pentru faptul ca nu am primit confirmarea. Dupa inca 15 zile mi-a venit raspuns ca hartia de confirmare s-a pierdut si mi-au trimis una noua, de data aceasta postasul venind la usa sa imi dau cu „subsemnatul” pentru ca am primit hartia.
Din nou sunt nevoit sa trimit acte la Ministerul Justitiei prin PrioriPost (caci asa mi s-a indicat de la Minister). Asa ca am repetat operatiunea de data trecuta. Actele presupuneau o schimbare de adresa. Dupa 4 saptamani de asteptare a confirmarii pe noua adresa, m-am gandit sa caut la vechea adresa, poate poate a facut cineva o greseala.
Bineinteles binevoitorii din minister au gresit si mi-au trimis pe adresa veche. Hartia de confirmare de abia ajunsese de cateva zile, asa ca deja invatat cu intarzaierile de rigoare, nu m-am mai stresat sa urlu la vreun functionar.
Pana la urma m-am invatat minte si am trimis un cd prin plic de scrisoare obisnuita. Am indesat cateva hartii sa nu se vada ce e inauntru, o felicitare sa nu indoaie nimeni plicul si am trimis. A ajuns in 3 zile si a costat de 5 ori mai putin decat serviciul PrioriPost.
Dar sa va povestesc, in episodul 3, cum e sa ridici o scrisoare recomandata sau un pachet de la posta…
Andrei Popescu