Şerban Huidu începe reality show-ul cu bebeluşe

Apropo de radio, Şerban Huidu alcătuieşte mai nou şi un top muzical (care a trecut şi pe TV) ”cu mai puţină DJ-ală şi mai multă cîrcoteală”. Şi, după atîta muncă, cînd ajunge acasă, Huidu se apucă să… schimbe scutece.

– De ce ţi-ai luat şi alte angajamente în toamna aceasta?
Propunerea de a face un top muzical a venit de la Kiss FM. Cel care se ocupa cu aşa ceva a trecut la un alt post. Atunci s-a pus problema cine să facă topul muzical şi am apărut eu. La viaţa mea, am mai fost DJ şi animator de radio, dar niciodată n-am făcut topuri. Iar acum mă ocup de o mulţime de trupe care apar peste noapte. Din fericire, sînt mulţi colegi de la Cronică care participă şi la această emisiune. Mistreţu e la butoane, operatorii sînt aceiaşi.

– Dacă tu şi Mihai aţi mai scoate o piesă, v-aţi băga în top?
Normal! De altfel, la începutul lui octombrie, sperăm să iasă pe piaţă al doilea album ”Cronica cîrcotaşilor”, doar cu melodiile noastre pe care le folosim dimineaţa la radio. După primul CD, am văzut cum mulţi ne imită şi acum ne-am hotărît să arătăm ce poate face omul spre deosebire de maimuţă.

– ”Cronica” a intrat deja într-un nou sezon. Cum vă simţiţi?
În Prima TV se fac o mulţime de schimbări tehnice. Se trece, practic, de la căruţă la avion şi trebuie să ne obişnuim, mai ales că eu şi montez. Inaugurăm un reality show cu bebeluşe. O să fie totul real. La noi, reality show-urile sînt şi ele făcături, adică în loc de reality au devenit ”aranjality”. La început, vor fi 20 de concurente şi în primele trei ediţii vor fi selectate la radio, după voce. Din experienţa mea, femeile care au o voce senzaţională nu sînt tocmai nişte zîne. Vom avea nişte surprize colosale. Ulterior, va fi alegerea publicului de la TV. Nu vrem să înlocuim cele două bebeluşe, care îşi fac treaba foarte bine. Dar sînt ani buni de cînd ele activează şi e păcat pentru frumuseţea naturală a româncelor să rămînă doar două.

– Din acelaşi motiv, de ce nu faceţi concurs cu bebeluşi?
Au venit bebeloi la ocazii speciale de genul 1 martie sau 8 martie. Probabil, dacă vă doriţi foarte mult, o să facem porţile deschise pentru prietenele emisiunii şi vor veni mai des bebeloi. Dar să vă mai spun noutăţi despre Cronică. Vrem să îi recompensăm pe cei care ne ajută direct să realizăm emisiunea şi ne trimit bîlbe sau chifteluţe. De asemenea, în public vrem să îi invităm pe cei care se uită la noi de ani de zile. De cîţi ani? Emisiuni mai vechi decît a noastră sînt ”Din dragoste sau ”Surprize, surprize”…

– După atîta vreme, cînd apelaţi la reparaţia capitală?
Nu ştiu. Uneori, maşinăriile bune funcţionează nelimitat. Se mai gripează ele la un moment dat din motive mecanice. Deocamdată, încă ne simţim în formă, nu avem nici o vîrstă avansată, nici creierul prăjit, subiecte sînt gîrlă. E adevărat că nu mai e o perioadă de acceleraţie profundă. Avem o anumită viteză şi e adevărat că, într-o oarecare măsură, ne ajută şi inerţia. Pe de altă parte, în anii aceştia, Cronica s-a schimbat. O să vă arătăm emisiuni mai vechi la un moment aniversar.

”Nu e greu să fii tătic”

– În primăvară, ai devenit tătic. E mai greu să te trezeşti dimineaţa pentru radio?
Trezitul de dimineaţă rămîne la fel: greu, dar nu ceva nou pentru mine. Rareş e un copil cuminte. Se trezeşte o singură dată pe noapte, cînd mănîncă. Nu e greu să fii tătic. Dar 80-90% dintre griji aparţin mamei. Am auzit multe plîngeri care mi se par nefondate. Nu e atît de greu încît să te sui pe pereţi, iar dacă mai şi zîmbeşte de două ori, trec toate. L-am plimbat mult de cînd s-a născut. Şi eu îi schimb scutecele, îi fac baie seara.

– Revenind la emisiunea de la radio, vă mai certaţi cu Morar şi Buzdugan?
Nu există o ceartă. Ascultătorii noştri care ne apreciază sînt incompatibili cu ceilalţi ascultători matinali de radio. Aşa-zisa ceartă, care a avut loc de curînd, e mai degrabă o exacer­bare a unor tensiuni care au răbufnit acum, dar nu aş vrea să intru în detalii. Mi se pare destul de urît din partea unor colegi care sînt implicaţi direct într-o luptă concurentă să emită opinii jignitoare. Ne e foarte uşor să-i hăpăim ca pe ceilalţi, dar ne opreşte un spirit de fair play pe care l-aş recomanda şi lor. Noi ne-am abţinut de la comentarii în ceea ce-i priveşte de-a lungul timpului. Cînd o să înţeleagă, poate o să fie mai bine şi pentru ei.