– Teodor Şerban tău a împlinit un an! Cum a fost până acum experienţa de tătic şi ce aşteptări ai de la micuţul tău de-acum încolo?
Este o experienţă ce nu poate fi explicată, ci doar trăită. Sunt o sumedenie de lucruri superbe de povestit, dar cel mai îngrozitor aspect a fost trăirea sentimentului neputinţei. Când vezi o mână de om care se chinuie în braţele tale, urlă, zbiară şi nu ai ce-i face, aşa cum s-a întâmplat în perioada colicilor, ţi se rupe sufletul. Aş putea filozofa multe rânduri pe acest subiect, dar nu pot să nu îmi ridic o întrebare: cum naiba am trimis oameni tocmai pe Lună şi încă nu se ştie cu exactitate care este cauza colicilor? După câte am observat, tăticii se simt cam în plus în primele luni de la naştere, dar pot spune că am o legătură deosebită cu el pentru că doar în braţele mele se calma în cazurile extreme.
– Ce cadouri i-a făcut tăticul la un anişor?
Nelipsitele hăinuţe şi o petrecere cu întreaga familie, la care l-am avut ca invitat pe Clovnul Christiano. A fost o petrecere memorabilă la care au participat şi cei patru verişori ai săi. A primit însă şi un cadou mai special din partea mea, un obiect care este în familia mea de mai multe generaţii.
– Cum eşti tu ca tată?
Nu ştiu cum sunt, dar ştiu cum îmi doresc să fiu. Bun, răbdător, înţelegător şi lista ar putea continua multe rânduri.
– Cu cine seamănă cel mic şi ce calităţi ai vrea să aibă de la tine?
A luat de la fiecare câte ceva, nu pot spune precis cu cine seamănă dintre noi. Imaginile fac cât o mie de cuvinte. În ce priveşte calităţi de-ale mele pe care aş dori să le moştenească, nu ştiu cum aş putea să formulez acest răspuns şi să nu sune a odă. Prefer să fiu în poziţia în care să îl ajut la dezvoltarea propriilor abilităţi şi calităţi. Nu mi-aş dori să dezvoltam un gen de relaţie tată- fiu în care să crească la umbra unui tată colos, infailibil. Îl iubesc nespus şi asta este tot ce contează.
– Tu şi iubita ta vă veţi opri la un singur copil?
Ne dorim să aibă frăţiori sau surioare. Nu suntem cu un plan foarte exact făcut, ci lăsăm lucrurile să decurga normal.
– Sunteţi împreună de mulţi ani. Care e secretul longevităţii relaţiei voastre?
Suntem şapte miliarde de oameni pe această planetă, trebuie doar ca, în această călătorie a vieţii, drumul tău să întâlnească pe cine trebuie. Acel cineva este jumătatea ta. Nu cred că există un secret sau vreo formula. Nu cred în aşa ceva.
– Cum ai cucerit-o pe Roxana?
Cu zâmbete, cântece şi dansul împerecherii precum la păsările amazoniene. Secretele meseriei se predau doar din tată în fiu.
– Nu vă căsătoriţi? Ai cerut-o deja de soţie pe Roxana sau urmează?
Încă nu am cerut-o de soţie, chiar rădeam acum ceva săptămâni pe această tema pentru că noi suntem o familie de ceva timp şi nu ne-a stat deloc gândul la asta.
– A venit şi ea la repetiţiile de la „Dansez pentru tine” cu băieţelul?
Până acum nu, dar poate mai târziu va veni. Momentan este o epidemie de răceală la noi în sală şi mă gândesc ca nu i-ar prinde bine celui mic un concert de trompete la poalele unui munte de serveţele.
– Cum e la „Dansez pentru tine”? Cât de mult te solicită acest show de la PRO TV? Crezi că o să ajungi până în finală?
Pe lângă faptul că am avut plăcerea de a descoperi în concurenţi nişte copii deosebiţi, care şi-au luat inima în dinţi să lupte pentru cazurile lor, admir nespus optimismul şi speranţa care le animă această bătălie pentru şansa. Sanşa traiului decent, şansa răsplatei, şansa la viaţă. Am norocul de a avea o parteneră de dans minunată şi de un coregraf foarte bun. Duc însă o luptă aprigă cu mine pentru că nu pot face abstracţie de cei zece ani de inactivitate în domeniu şi uneori mă deprimă pierderea multor abilităţi. Muncesc destul de mult, cu vânătăile de rigoare, dar nu renunţ. Culmea este că Tedi învaţă acum să meargă, iar eu învăţ să dansez.
– Ai avut emoţii la prima ediţie?
Am fost foarte emoţionat şi cred că s-a văzut şi la televizor. Trăiesc fiecare clipă la intensitate maximă pentru că este în joc şansa Valentinei de a-şi aduce părinţii acasă. Este foarte greu să trăieşti departe de părinţi şi ea este doar un exemplu dintre cei aproximativ 270.000 de copii care sunt în situaţii similare. Dimensiunea acestui fenomen este considerabilă şi efectul a început să fie resimţit în tânăra generaţie. Ea lupta alături de mine şi voi face tot ce este omenesc posibil să o susţin.
-Ce faci cu trupa Animal X?
Totul merge foarte bine. Urmează să lansăm un nou single acum în noiembrie şi suntem în stadiul de planificări producţie clip. Îmi va fi foarte greu să strecor în activitatea pe care o am zilnic la „Dansez pentru tine” şi filmarea unui clip, dar o vom scoate la capăt cumva. Cert este că avem un single nou. Pagina noastră de Facebook este în creştere zilnică şi încercăm să o ţinem cât se poate de activa. Cineva ne-a denumit chiar regii baladelor după single-ul „Doar tu şi eu”.
Dana Popa