Senzații tari așa ș-așa!
Cat de nedreapta poate fi chestia asta!? De 1 iunie eram încolonați în coloana pioniereasca în parc, la Statuia Soldatului Necunoscut, pe calduri de 30 și de grade, batuți în cap de soare și de soarta, da’ ne era tare bine…
Tin minte ca în fiecare an excelam în același desen pe asfalt. Ceea ce era foarte bine! Puteam sa ma dau originala, fara sa fiu și fara sa se sesizeze nimeni. Desenam un glob pamantesc, în contur alb, cu chestii diforme albastre – oceanele -, o alta treaba ciudata, verde – un ciot de Africa – și mai multe aratari umanoide – copii urați-urați, negri, albi, roșii și galbeni, dupa cum le cerea apartenența la rasa. În colțul stanga-sus al careului în care ma desfașuram artistic, scriam cu creta „Pace!”, iar în dreapta sus, pentru simetrie, „1 iunie”.
Din 30 de copii care își transpuneau talentul pe asfalt, trei sferturi sau mai bine aveam același desen: un glob pamantesc, plat și diform, lațit pe asfalt, suprapopulat. Ceea ce era destul!
Oricum nimeni nu-și punea problema plagiatului. Pentru ca oricum nimeni nu inventase desenul ala. Fusese moștenit, cu omuleți cu tot, din generație în generație de copii la fel de batuți în cap de soare și alte alea…
Nu o data m-am gandit la desenele pe care le desenam noi cu creta colorata pe asfalt… N-aș vrea sa crezi ca bagatelizez aici vremurile alea, ca daca ma gandesc ca trebuia sa furam, din vreme, creta colorata, ca sa nu-i desenam pe toți în alb și sa cadem în antisemitism, îți vei da seama de abnegația care ne mana…
În fine, vroiam sa-ți spun ca cine zice ca pe vremea lui Ceaușescu era doar rau, minte. Eu țin minte ca pe vremea lui Ceaușescu, de 1 iunie eram liberi… Ce, acum e liber de 1 iunie, pentru aștia micii? Nu e!
Cat de nedre…. Și ce?, și ce daca am mai spus asta? Daca chiar vrei sa știi, eu pe vremea lui Ceaușescu puteam sa ma repet de un milion, ba nu! de un catralion de ori, sa ma dau originala fara sa fiu!! Ca nu se sesiza nimeni…
Na! Vezi? Așa de bine era pe vremea lui Ceaușescu!!!
Olivia Steer