Se fac preturile

Hranite mai mult cu capital autohton, lanturile comerciale romanesti au crescut incet. Mai incet decat cele din Europa Centrala, dar au crescut. Unele au ajuns la maturitatea afacerii lor, ceea ce atrage interesul multinationalelor straine si al fondurilor de investitii. Asadar, pe piata apar cumparatorii. Dar vanzatori sunt? Si daca da, la ce pret?

Romania o s-ajunga o piata de desfacere. O spuneau in anii ’90 cei ce se temeau de intrarea capitalului si a marfurilor straine, dar si cei care isi deschideau mici afaceri in comert si servicii, intuind aici un viitor mai rentabil decat in industrie ori agricultura. Sau, in orice caz, o zona mai dinamica si mai elastica decat restul economiei. Pentru ca asa si este, in orice economie din lume.

La noi, comertul, cel putin, a atras probabil cele mai spectaculoase investitii ale tranzitiei: mall-urile si hipermarketurile au inlocuit treptat buticurile de tabla, iar de la jumatatea anilor ’90 incoace, pe piata au intrat investitorii straini care si-au construit aici magazine – Metro, Cora, Carrefour, Selgros, Real, Auchan. Numai ca retailul nu inseamna doar comert cu bunuri de larg consum. Mari nume ale retailului occidental specializat – Dixons si Media Markt, de electronice, sau Humanic, de incaltaminte – sunt deja prezente pe pietele Europei Centrale.

Nu insa si in Romania, unde afacerile de retail specializat au fost nevoite sa se dezvolte cu capital autohton. E vorba de actualele lanturi de magazine de electronice, electrocasnice, IT&C, dar si de farmacii, retele cu produse de incaltaminte si imbracaminte, birouri de servicii financiare. In alte cazuri, businessul autohton a crescut simultan cu cel strain, cum s-a intamplat cu retelele de benzinarii sau cele bancare.

Incet-incet, segmentele de piata ignorate initial de investitorii strategici au ajuns suficient de mari pentru a fi tentante si pentru ei. „Marii retaileri europeni asteapta sa intram in UE. Dar vor veni cu siguranta. In Ungaria sunt prezenti deja toti”, comenteaza Gratian Ivan, director comercial al lantului Leonardo, de magazine de incaltaminte. Totusi, el crede ca multinationalele „vor fi fortate sa astepte, pentru ca firmele locale nu vor dori sa vanda imediat”.

Sau vor cere preturi pe care e posibil ca strainii sa nu fie dispusi sa le plateasca. Cert e ca pentru companiile straine, costul intrarii pe piata va creste, pentru ca vor gasi in Romania firme – potentiale tinte de achizitii – suficient de puternice pentru a reprezenta o concurenta serioasa. Cea mai logica solutie ar fi deci achizitionarea firmelor care au o cota de piata buna. In acest caz, evaluarea lor si negocierea pretului vor avea nevoie de o rafinare a criteriilor, pentru ca investitorul nu se va uita numai la eficienta afacerii, la cifra de afaceri si profit adica, ci va cumpara o cota de piata. La fel de importante ca si cota de piata sunt amplasamentele bune – cu conditia insa ca ele sa fie si valorificate. „Se spune ca retailul este location, location, location, dar as spune ca locatiile bune sau foarte bune trebuie sa se reflecte totusi in anumite rezultate financiare, prezente sau previzionate”, comenteaza Valentin Stefan, senior consultant la Roland Berger.

„Este la fel de adevarat ca spatiul de retail este o resursa limitata si deschiderea de unitati noi poate fi mai costisitoare decat preluarea unui lant deja existent”, nuanteaza Stefan. Pana sa se aseze la masa discutiilor cu potentialii cumparatori, retailerii romani se comporta ei insisi ca niste investitori si isi marcheaza teritoriile, prin achizitii succesive. Asta se intampla in cazul marilor lanturi de farmacii (Sensiblu, Help Net) sau al retelelor de benzinarii (Rompetrol). Si chiar fara astfel de cazuri, tranzactiile pe piata de retail nu lipsesc. Tranzactii se petrec deci si tot mai multe sunt asteptate in viitorul apropiat. La ce nivel insa? Cum se evalueaza companiile din retail? Cat costa extinderea?

Ionut ANCUTESCU / Bogdan NEAGU
Business Magazin