Science Fiction…
1. Unul cu scientologia, celalalt cu regia. Pentru ca nu poți ramâne indiferent la bombardamentul mediatic cu și despre senor Cruise și nici nu poți sa-i negi lui Spielberg meritele. Care este.
2. S-au tot înfruntat – la Wells, în romanul original, la Welles, în capodopera radiofonica intrata în istoria farselor, la George Pal, în ecranizarea din 1953, mai recent în cheie propagandistica („ID4”), parodica („Mars Attacks”!) sau (sic!) parabolica („Signs”). Se vor mai înfrunta.
3. Amândoua sunt același film, daca nu v-ați prins. Pe larg: cel mai bankable actor, respectiv regizor au mai comis împreuna un pacat de moarte, inspirat de o scriere (aproape) la fel de mare, anume „Minority Report”. Un film care s-a oprit la 10 minute de titlul de capodopera, din pricina unui final hodoronc-tronc. Defect (major și stupid) de care sufera și acest nou (!?) razboi mondial, numai ca nu e singurul… Pentru fiecare idee stralucita (vezi tripozii din subteran), pentru fiecare cadru antologic (vezi evadarea automobilistica în plan secvența), pentru fiecare gaselnița vizuala (vezi cadavrele de pe râu) platim din greu ba cu un speech gaunos, ba cu un șiroi de lacrimi false, ba cu o caricatura (Tim Robbins) a carei ironie se confunda cu penibilul, ba cu o rima inutila și/sau neterminata (fereastra sparta).
Nu ceream nimic mai mult decât o serie B apriga și ca-n vremurile bune – daca tot au ținut sa îngroașe mesajul, Și-așa prea apasat (vezi, sau mai degraba, asculta narațiunea lui Morgan Freeman), atunci sa nu-mi mai ceara sa aplaud. Pâna la urma, Spielberg platește tribut propriilor lașitați iar senzația de frustrare e accentuata când te gândești la siguranța și imediatul întâlnirilor de gradul 3. Ce vremuri…
PS. În toata lumea, filmul ruleaza cu trailerul de la King Kong atașat la început. Proiecționistul de la midnight screening a considerat ca noua nu ne trebuie – pe moment l-am înjurat aprig, acum nu mai sunt sigur. Daca l-aș fi vazut atunci, plecam înainte ca WOTW sa înceapa.
Andrei Cretulescu