Sapte motive pentru care filmele devin din ce in ce mai proaste
Primul motiv ar fi predominanta efectelor speciale care au ajuns sa surclaseze firul narativ. S-a spus despre „Transformers”, de exemplu, ca transformarile robotilor sunt atat de complexe incat contin mai multa miscare decat poate urmari ochiul uman. „Tot ce mai poti sa speri”, spune autorul articolului, „este ca cineva sa-si aduca aminte ca scopul unui film este acela de a putea fi urmarit atat cu ochii cat si cu inima.” Intr-adevar, oricine a avut pana acum ocazia sa vada „Transformers” si-a dat probabil seama ca dupa putin timp nu ramai cu aproape nimic in minte.
Apoi, un motiv la fel de important este boom-ul de marketing care se declanseaza inainte ca vreo productie sa apara pe piata: campaniile web ating proportii grandioase, sunt lansate jocuri, jucarii, magazinele se transforma, apar tot soiul de promotii, teasere si alte cate si mai cate. Inafara faptului ca toate aceste campanii discrediteaza filmul ca fiind ceva memorabil, afecteaza spectatorii care ajung sa plateasca bilete pentru ceea ce seamana cu niste clipuri publicitare lungi si complexe. Problema este usor mai delicata: orice intentii ar avea realizatorii unui film, ca acesta sa supravietuiasca si sa aduca si ceva profit, trebuie sa se slujeasca de publicitate. In momentul in care se face fuziunea, nimeni nu va mai lua filmul atat de in serios. Asa se face ca filmele independente sau cele de care nu s-a prea auzit au cele mai mari sanse sa fie demne de urmarit.
Mai departe, motivul cu numarul 3 ar fi concurenta nebuna pentru locul 1 in box-office, care daca inainte era un scop, acum a devenit mijlocul pentru a atrage spectatori. „Ideea ca trebuie sa scoti cat mai multi bani din prima saptamana sau sa stabilesti vreun fel de record a devenit de-a dreptul obositoare”, se plange autorul. „Asta nu se mai numeste strategie de lansare ci bombardament.”
Continuand discutia, ajungem la premiile Oscar, unde situatia sta in felul urmator: daca vrei ca filmul sa aiba vreo sansa la categoria de „cel mai bun film al anului”, acesta trebuie lansat in ultima saptamana a lunii. Se pare insa ca filmelor bune le e destul de greu sa razbata printre atatea altele care mizeaza pe aspectele de care am vorbit mai sus.Bineinteles, o drama „cu substanta” ar avea mult mai putin succes in timpul verii, dar trebuie sa fim de acord cu autorul atunci cand afirma ca daca unii ar scoate filme realmente demne de vazut, s-ar ridica stacheta si pentru „popcorn movies”.
Intr-o ordine oarecum logica, o alta cauza pentru care filmele de la cinematograf sunt majoritatea „aiureli” este lipsa/dezinteresul celor care stiu cum sa faca un film bun, de exemplu George Lucas si James Cameron. E drept ca nu ne asteptam nici din partea lor la productii filosofice dar ei erau oamenii care atunci cand faceau un film (de vara) reuseau sa fie si inteligenti si amuzanti si sa-si puna amprenta asupra publicului.
Urmeaza un aspect pe care probabil l-am observat cu totii: toate filmele din ultima vreme sunt bazate fie pe cate o banda desenata, fie pe cate o linie de jucarii, o carte pentru copii sau un alt film care a fost depasit de vreme. Nu mai exista nimic original iar concluzia se poate vedea cu ochiul liber.
Ultimul motiv, dar nu in ultimul rand, sunt spectatorii. Vorbim mult despre astfel de filme si nu arareori constatam cat de proaste sunt de fapt. Cu toate astea, mai toti dintre noi au fost la premiera, la avanpremiera, am cheltuit sume considerabile pe bilete si am facut un drum pana la cinema special sa le vedem. Asa ca tot ce am vorbit pana acum n-ar mai fi valabil daca si noi ne-am ridica standardele sau n-am mai manca pe paine tot ce ne serveste Hollywood-ul.
Manuela Stoicescu