Sanda Nicola – ”Las viaţa să mă surprindă”

– După aproape 4 ani de jurnalism freelance, ai intrat,
din nou, într-o televiziune. Cu ce te-a convins B1 TV?
A fost un cumul de factori. La sfârşitul anului trecut, am avut din
nou posibilitatea să mă stabilesc în Marea Britanie. Aici îmi
mergea… nu pot să zic prost, însă mă chinuiam mult să-mi ţin în
viaţă firma mea de producţie, să fiu cu taxele şi impozitele la zi,
să-mi plătesc la timp colaboratorii. Oferta B1 a venit chiar atunci
când mă pregăteam să-mi fac bagajele, iar Sorin Oancea, fără să-mi
promită luna de pe cer, m-a făcut să înţeleg că e loc pe piaţă
pentru genul de jurnalism pe care îl practic eu. Şi mi-au crescut
aripi iar.

– Mai toate jurnalele de ştiri mizează pe scandal, violenţă şi
senzaţional. Care este limita ta?
Faptul că eu ţin la curent publicul cu detaliile procesului de
divorţ dintre Monica şi Irinel Columbeanu nu înseamnă că eu, Sanda
Nicola, am o curiozitate personală legată de subiect. Însă, vrem,
nu vrem, subiectul îşi merită locul în jurnal, iar dacă abordarea
lui este corectă, publicul poate extrage concluzii utile din
această istorie. Cât despre limită… există doar jurnalism bun şi
jurnalism prost.

– Apropo de emisiunea pe care o realizezi în weekend… tu
ai copilărit cu cheia de gât?
Da. Am copilărit cu foarte multe chei legate de gât. Am pierdut de
multe ori cheia, am fost şi pedepsită pentru asta, am stat de multe
ori pe treptele de la intrare aşteptând să vină sora mea sau mama
să deschidă. Emisiunea „Generaţia cu cheia de gât” nu urmăreşte
doar să readucă în discuţie acest tip de întâmplări, ci aduce în
prim plan exponenţii generaţiei care ţine azi România în spate.
Cheia pe care o purta fiecare dintre noi la gât este doar factorul
coagulant.

– Am înţeles că mama ta gestionează un chioşc de ziare în
Hunedoara. Cum percepe dânsa invazia de tabloide?
Pentru ea contează doar că mai are ce vinde deocamdată. Că e
tabloid sau quality, pentru vânzătorul de ziare n-are
importanţă…

– Ai trecut peste cancer, eşti la al doilea mariaj şi ai învăţat
carte cât pentru şapte… Cu ce crezi că te mai poate surprinde
viaţa?
Niciodată n-avem destulă carte. Sunt sigură că o să am parte şi
de-acum încolo de tumult. Nu mă întreb ce va fi, las viaţa să mă
surprindă când vrea ea, cu ce vrea ea. Ştiu că toate vin de la
Dumnezeu şi că „binele” şi „răul” umblă deghizaţi printre
noi.