Samurai lansează „Terapia”, în premieră pe ApropoTv.ro (Video)

A trecut un an de când spuneai că albumul tău este deja într-un stadiu avansat. Dar nu a apărut nimic. Ce s-a întâmplat cu el?

Ce să se întâmple… De când am vorbit ultima oară am tot lucrat la el. Între timp am venit aici în Bucureşti şi am imprimat vocile, apoi am luat vocile la Constanţa şi m-am apucat cu gAZAh şi Spectru să punem piesele la punct. A durat atât pentru că a fost vorba de un proces complex de creaţie. Având în vedere că o parte din piese aveau deja ceva timp în spate, am decis să luăm fiecare piesă în parte şi să o îmbunătăţim. La unele am hotărât să refacem instrumentalul, la altele doar l-am dus la următorul nivel, am venit cu hook-uri sau refrene noi , am regândit structura piesei şi tot aşa… chestiuni care necesită timp şi, în primul rând, inspiraţie. Spectru s-a ocupat în mare parte de sound-ul albumului, iar gAZAh ne-a ajutat cu structura pieselor, iar eu,după ce am înregistrat vocile, nu mi-a rămas decât să-i stresez zilnic. Glumesc, am lucrat ca o echipă, fiecare a venit cu idei şi sunt foarte încântat de ce a ieşit. Am dat drumul la un fragment dintr-o piesă (Povestea ta), dar în general am fost foarte secretos. Vreau ca oamenii să îl audă ca pe un întreg, fără să ştie deja jumătate din el când îi dau play „pentru prima oară”. Între timp, însă, ai lansat un videoclip cu El Nino, iar acum ne oferi nouăîn premieră un alt clip. Vorbeşte-ne despre el, dar mai multe informaţii am vrea să ştim despre piesă. Care este relaţia ta cu familia? Îţi ascultă muzica? Te susţin? Piesa pe care o lansez acum se numeşte „Terapia”, aceasta dă şi numele albumului de altfel. Am scris-o vara trecută când aveam deja un plan, mă hotărâsem să pun cap la cap un album şi eram extrem de motivat şi inspirat. Este o melodie foarte personală, vorbesc despre relaţia mea cu fiecare dintre membrii familiei mele imediate. Instrumentalul l-am cumpărat de la un producător de afară, cred că din State, Epistra. Iniţial trebuia să fie o colaborere cu Lian, el mi-a trimis instrumentalul. Cum i-am dat play şi au intrat tobele am şi început să scriu. Prima oară mi-a venit în minte refrenul, iar până la jumătatea primei strofe ştiam deja că o să aibe 3 strofe, una pentru mama, una pentru sora şi una pentru tata. Am pus textul la punct cam în 7-8 ore apoi l-am sunat pe Lian să-i cânt piesa. Când am terminat interpretarea i-am zis: “acum rămâne să scrii şi tu, iar el mi-a zis: unde să mai scriu?”. Umplusem tot instrumentalul, aveam piesă completă.

Relaţia mea cu familia este una foarte strânsă. Suntem pe zi ce trece mai uniţi. Nu a fost tot timpul chiar aşa, dar e bine că se întâmplă acum. Cu mama am fost foarte apropiat dintotdeauna, dar cu tata am avut o relaţie mai distantă. Amândoi suntem mai reci şi nu vorbeam atât de des, dar crescând mi-am realizat şi eu partea de vin[ şi am încercat să îndrept lucrurile. Tot mai trec zile la rând fără să vorbim, dar este în regulă. Timpul le aşează pe toate. Cât despre muzica mea, da, ei îmi ascultă toate piesele la fel ca toţi cei care mă susţin. Sunt abonaţi la pagina mea de facebook şi ascultă tot ce lansez. Tata se mai şucăreşte când mai scap câte o înjurătură dar îi trece. Mă gândesc că poate ar fi ales altceva pentru mine,şi nu îl condamn, dar sper, chiar prin piesa asta, să îl fac să înţeleagă că e ceva ce am ales acum 10-11 şi nu m-am gândit nici o clipă că o să se ajungă aşa departe. În treaba asta am investit cel mai mult timp din viaţa mea şi nu pot să o iau de la început pe altă cale. Nici nu îmi doresc.

Clipul piesei a fost filmat de un băiat pe care l-am cunoscut de curând, Alex. El face chestia asta din pasiune şi am decis să dăm o şansă unei colaborări. Nu ne-a ajutat aparatura atât de mult, dar sunt mulţumit de rezultatul final. Vroiam să fie totul simplu, fără prea multe artificii, eu uitându-mă în ochii familiei mele (prin intermediul camerei), recitându-mi strofele. Şi aici nu mă refer numai la părinţii mei, ci şi la ascultători, mâna aia de oameni care mă susţine şi îmi dă putere să mai scriu o strofă, chiar dacă uneori pierd din vedere scopul suprem, să zic aşa. La post-producţie m-a ajutat un prieten de-al meu – Andrei Ionuţ (DHOPEdesign) căruia ţin să-i mulţumesc de asemeni pentru munca pe care a depus-o şi pentru răbdare.

Spunea El Nino că este foarte greu să te faci auzit dacă eşti din provincie şi că nu prea vin fanii la concerte. Tu eşti din Constanţa şi probabil te-ai confruntat cu această situaţie. Eşti de acord?

Cam aşa e. Eu sunt de părere că de auzit, reuşeşti să te faci auzit, dacă ai cu adevărat ceva de zis, dar sunt de acord că Bucureştiul îţi oferă o expunere mai bună. Pe lângă asta, cei mai „grei” care fac muzică sunt în Bucureşti şi inevitabil se leagă tot felul de oprtunitati. Cât despre venitul la concerte, e foarte dubios, nu ştii niciodată ce e în capul lor, al oamenilor.

Eşti un artist tânăr, dar ai ceva ani în spate de când faci muzică. Aproximativ 10 ani. În tot acest timp, au fost momente în care ai vrut să renunţi? Cum ai reuşit să te motivezi, să te ridici şi să mergi mai departe?

Da. Au fost şi momente de genul. Mai ales că am făcut chestia asta pe toată perioada adolescenţei mele, când nu ştii exact ce vrei,ţi se pare că toţi sunt împotriva ta, şi alte drame. Dar acum m-am mai liniştit, am realizat anumite lucruri şi am adoptat o vorbă care îmi place mie mult „nu e dracul atât de negru”. Adică, orice ar fi, o s-o scoatem la capăt. Cât despre motivaţie, următorul instrumental care-mi ridică părul pe mâini va fi tot timpul „motivaţia” mea. Trăiesc muzica asta şi nu am cum să mă opresc acum.

Piesele tale merg direct la suflet. În ce îţi găseşti cel mai mult inspiraţia?

Eu cred că inspiraţia vine dinăuntru, ea există în noi. Ne rămâne doar să învăţam cum să ne folosim de ea. Pentru mine, de obicei e de ajuns să închid ochii şi să trag aer adânc… redeschid ochii şi ştiu exact ce am de făcut. Bineînţeles, sunt şi perioade când îmi pierd concentrarea asta şi mi-e greu să mă exprim artistic, dar am învăţat că nu e nevoie să mă stresez când se întâmplă, îmi văd de viaţă de zi cu zi şi se întoarce…inspiraţia.

Cum te simţi/Ce simţi când ştii că muzica ta unge suflete şi că mesajul ajunge la ascultători cum trebuie?

Normal că mă bucură. Mi-a luat ani de zile să găsesc limbajul potrivit pentru a ajunge atât la urechea, cât şi la inima cât mai multor ascultători.Şi încă lucrez la asta. La început eram foarte complex, şi da, sună interesant: multe jocuri de cuvinte, un vocabular cât mai complicat, cu termeni specializaţi din diferite domenii, dar la sfârşitul piesei ascultătorul cu ce rămâne? Depinde ce vrei să le oferi, un tongue twister pe care să îl repete după tine, sau o poveste, o lecţie de viaţă, o nouă perspectivă? Văd din ce în ce mai multe postări răutăcioase de la puşti care cred că doar pentru că abordez o exprimare simplă nu sunt un rapper bun, sau ştiu io ce rahat turcesc mai mănâncă ei şi au impresia că ei o pot face mai bine ca mine. Mesajul meu pentru ei este: Niciunul. Pentru că dacă le-aş scrie un mesaj, oricum nu l-ar înţelege.

Foto: Arhivă personală 

Cât de mult îţi ia să scrii o piesă şi cum începe “procesul”? Pe care ai scris-o cel mai repede?

Depinde. De obicei mă apuc de scris dimineaţa, cum mă trezesc. Atunci am mintea cea mai limpede şi pot să mă concentrez cel mai bine. De asemeni, am realizat că cel mai eficient pentru mine e dacă stau în ziua respectivă şi lucrez la text până îl termin. Eventual, dacă mă mai blochez reiau a doua zi. Dar, în principiu, cam 5-7-10 ore lucrez, repet, la textul unei piese…câteva strofe. În rest, la piesă în sine, lucrez cât e nevoie, până sunt mulţumit. Din ce îmi aduc aminte, din ultima perioadă, strofa de pe „Rechini”, în colaborare cu El Nino, Stres, Deliric, Pacha Man , am scris-o cel mai rapid. Cred ca mi-a luat 30 minute. Poate chiar mai puţin.

Păstrezi legătura cu cei care te ascultă şi pentru care eşti un exemplu în ceea ce priveşte muzica?

Eu aşa consider. Dacă cineva îmi scrie ceva pertinent îi răspund. Dacă mă iau cu harneală ieftină, nu mă bag. Nu vreau să investesc timp şi nici energie în aşa ceva. Mă mai iau câteodată la ceartă cu câte unu, şi îmi pare rău pe urmă că le dau atenţie. Primesc în schimb foarte multe propuneri pentru colaborări şi aş vrea pe această cale săîi rog pe toţi ce care şi-ar dori să facă o piesă cu mine să se gândească dacăşi eu mi-aş dori să fac o piesă cu ei. Dacă răspunsul este da, şi reuşesc să-şi pună problema asta dintr-un punct de vedere obiectiv, atunci să-mi trimită să ascult. În rest, vă rog, nu-mi mai propuneţi colaborări, mai ales dacă nu sunteţi pregătiţi să primiţi un refuz. Fără supărare.

Iar pentru cei care vor să fie la curent cu activitatea mea, pot da subscribe la canalul meu de Youtube.

Tu cum ţi-ai ales numele de scenă?

Numele l-am primit în cartier, de la un prieten bun de-al meu, Adnan. Erau înainte nişte emulatoare prin care încărcai nişte joculeţe de tip Arcade şi era un joc Samurai Shodown care îi plăcea lui mult. Era foarte mişto, avea multe combinaţii de butoane şi era nevoie de mult antrenament să joci cu adevărat. M-a învăţat şi pe mine şi atunci s-a încins competiţia…apoi mi-a arătat şi un serial anime Rurouni Kenshin (SamuraiX) care mi-a plăcut tare de tot şi a început să-mi zică Sam (Samurai).

Se poartă foarte mult colaborările gen Criss Blaziny – Andreea Bălan, Rashid – Cotabiţă, Puya – Inna, Cabron – Voltaj. Tu ce astfel de colaborare inedită ţi-ai dori?

Îmi plac asocierile de genul, aşa şi trebuie să fie . Toţi sunt muzicieni, iar genul de muzică pe care îl abordezi nu ar trebui să fie o barieră. Dacă îţi place şi poţi să o faci bine, fă-o! Colaborarea pe care mi-o doresc eu poate nu este atât de inedită, având în vedere că artista despre care vorbesc nu este străină genului nostru muzical, dar la alta nu pot să mă gândesc acum. Mi-ar plăcea enorm să fac o piesă cu Nico. Îmi place tare de tot vocea ei.

Cum este hip-hop-ul din România la ora actuală? Cum nu a fost niciodată şi îşi continuă ascensiunea.

E foarte bine ce se întâmplă, inclusiv faptul că s-a umplut internetul de puşti ce fac două piese şi dau „comunicate de presă” pe facebook de parcă ar fi Jay-Z. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Când erau doar 10-20 care făceau asta, automat erau cei mai buni, adică, buni sau nu, ăia erau. Abia de acum încolo o să ai şansa să te remarci cu adevărat.

Ce ai învăţat în toţi aceşti ani de când încerci să răzbeşti în muzică?

Asta da întrebare. În primul rând am învăţat în repetate rânduri ce înseamnă răbdarea ca şi virtute. Cât de puternic te poate face, dar şi cum te poate dărâma, dacă o pierzi. Am învăţat că trebuie să crezi cu adevărat în ceea ce faci, iar o asemenea dedicare presupune uneori să fii dispus să investeşti totul cu riscul de a rămâne cu nimic. Am învăţat că e foarte uşor să arunci cu cuvinte şi să „demontezi” pe cineva când tu de fapt n-ai făcut nimic adevărat cu viaţa ta. Am învăţat că pe drumul tău eşti singur, iar oamenii pe care îi intâlneşti pe parcurs vor fi lângă tine doar o porţiune de drum. Am învăţat că banii îţi fac viaţă mai confortabilă, dar nu şi moartea.

Ce s-a întâmplat cu colaborarea cu Junk?

Junk a fost nevoie să plece din ţară, cel puţin pentru o perioadă. Sper că atunci când se întoarce să reuşim să facem un album adevărat Samurai&Junk. Până atunci el produce instrumentale şi ne trimite, deci într-un fel sau altul tot o să mai auziţi de el.

Foto: Arhivă personală

Am văzut că în prezent organizaţi un concurs în urmă căruia doriţi să găsiţi băieţi talentaţi pe care să îi luaţi sub aripă voastră protectoare. Cum se arată în prezent situaţia la Paranoia 13?

Da. Vrem să anturăm un tânăr MC. Au trecut ceva ani de când facem muzica asta şi simţim nevoia să contribuim şi noi la rândul nostru şi din punctul ăsta de vedere. O să facem o seară hip-hop în Constanţa în urma căreia o să alegem 3 MC urmând că apoi să ne decidem asupra unuia dintre ei. În prezent la Paranoia se trage din greu. Pe lângă partea de hip-hop, de care momentan răspund eu, avem şi artişti care fac muzică electronică şi o fac foarte bine. Încă mai avem de muncă pentru a ajunge unde ne dorim, dar dacă ne ţinem de treabă sunt sigur că o să reuşim.

Ce nu ai şi îţi doreşti cu ardoare?

Tot ce am, am pentru că, la rândul meu, atât am oferit Universului. Atât merit acum, asta e răsplata mea. Cu cât o să investesc mai mult sunt sigur că o să şi primesc mai mult.