Samuel Jackson – Cel mai profitabil actor
Întrebați-l pe Samuel L. Jackson de la ce vine inițiala din mijlocul numelui sau și va va raspunde, zâmbind, ca de la „Lucky”. Și, într-adevar, actorul nu putea fi mai baftos. Dar nu va gândiți la genul de noroc din senin, ca la loterie, ci la cel care rezulta atunci când pregatirea converge cu oportunitatea. Parcursul sau de la un dependent de cocaina din anii ’80, la omul ale carui filme au adus cele mai mari încasari din istoria cinematografului, este unul dintre cele mai uluitoare. Demn de un blockbuster.
Primul atribut care îți vine în minte atunci când te gânești la el este „cameleonic”. Nu a jucat același personaj de doua ori. Mulți oameni înca nu știu ca același individ a fost Mr. Senor Love Daddy în „Do the Right Thing” al lui Spike Lee, capitanul din „Patriot Games” și Jules din „Pulp Fiction”.
Figura actorului de 56 de ani nu e instant recognoscibila ca a lui Tom Cruise sau Brad Pitt. De fapt, el este confundat mereu cu Laurence Fishburne. Și viceversa. Dar nu face din acest lucru o tragedie, ci un prilej de amuzament: „De ce nu, la urma urmei? Amândoi am jucat în filme ale lui Spike Lee. De curând, o femeie a fugit dupa Laurence și i-a spus Fiica mea v-a adorat în Pulp Fiction! Puteți sa-mi dați un autograf?. Și el a semnat: Cu respect, Samuel Jackson. „
Omul din spatele rolurilor este gentil, prietenos, direct, inteligent și, mai presus de toate, teribil de amuzant. Fizicul sau impunator și simțul înnascut al stilului, iata motivul pentru care a fost numit „unul dintre puținii barbați de la Hollywood care știu sa se îmbrace”.
În filmele sale, nu e niciodata un erou pozitiv, banal. Rolurile de care e atras (și pe care le interpreteaza atât de convingator încât regizorii creeaza personaje avându-l pe el în minte) sunt cele de baieți rai sau de complicați. Un Mefisto ciocolatiu și amenințator, cu un temperament dificil și frizura aiurea. Un candidat puțin credibil pentru familistul anului, ceea ce Sam este, de fapt.
Personajele sale de pe ecran nu seamana deloc cu ce e el în viața reala. Un barbat foarte cool, relaxat și deloc îngâmfat care discuta deschis cele mai personale drame din viața sa. Ancora existenței sale este casnicia cu LaTanya Richardson, o actrița de teatru.
Timp de mai bine de trei decenii, cei doi au înfruntat atât prețului ridicat al celebritații și cât și dependența de droguri care aproape ca l-a costat pe Sam cariera. Secretul casniciei sale: „O las sa cumpere tot ce-și dorește. Are un cec în alb, pe care îl folosește. Daca avem un conflict, ma gândesc ce rol am jucat în el.”
Atunci când, în 1991, jurații festivalului de la Cannes au plecat de la proiecția lui „Jungle Fever” al lui Spike Lee, nu se mai puteau opri din comentat. Au fost atât de impresionați de felul în care actorul a interpretat un drogat, încât au decis sa creeze o noua categorie de premii, pentru a-l recompensa.
Așa se face ca necunoscutul – pe atunci – Samuel Leroy Jackson a fost primul distins cu titlul de „cel mai bun actor într-un rol secundar”. Premiul a avut o imensa semnificație personala. Nu mai spera nimic: avea 43 de ani și tocmai ieșise de la o clinica de la dezintoxicare, unde scapase dependența de cocaina care îi macinase 20 ani din viața. Trei ani mai târziu, un tânar regizor energic pe nume Quentin Tarantino a pus ochii pe el și l-a rugat sa apara în „Pulp Fiction”. Restul e istorie.
Cine poate uita frisonantul ucigaș ce citeaza din Biblie? Criticii au fost unanimi: un nou talent major s-a nascut! A urmat o nominalizare la Oscar, dar și o dezamagire. Ca n-a primit trofeul. Jackson recunoaște franc ca a fost marcat: „Nu vreau sa fac parte din gașca aia ipocrita care debiteaza rahatul ala de vai, e o imensa onoare doar faptul ca am fost nominalizat. Daca sunt într-o competiție, la naiba, vreau sa câștig! Nu exista un nenorocit de Oscar de argint sau bronz.”
În 10 ani, a facut peste 30 de filme. A purtat filme ca „The Negotiator”, „Changing Lanes” și „SWAT” doar pe umerii sai, deși, pe generic, a fost secondat de o mega-vedeta alba (Ben Affleck, Colin Farrell). Faptul ca, în viziunea multor producatori hollywoodieni, a fost doar o proptea pentru un poster-boy, nu îl deranjeaza. Întrebat daca s-a simțit vreodata discriminat, a raspuns cu același umor. „Numai când cred ca tre’ sa fiu platit mai bine. Ma duc la o întâlnire, cer 10 milioane și ei îmi spun: avem doar 5. Și eu le replic: împuțiților, profitați de mine! Apoi ma urc în mașina și zic: La naiba, doar 10 saptamâni de munca pentru 5 milioane de dolari. Nu-i rau deloc.”
Afla mai multe despre Samuel L. Jackon doar din