Din vremuri medievale, vinurile de Champangne erau renumite, fiind produse de călugări pentru ceremonii religioase sau servite la Reims, unde erau unşi regii Franţei, în cadrul festivităţii de încoronare. Primul vin spumos comercial a fost produs în Limoux, Languedoc, în jurul anului 1535. Şampania, cum o ştim astăzi, s-a născut pe la 1700 şi, contrar legendei, nu a fost inventată de Dom Pérignon. Unii susţin că a fost creată din greşeală, alţii – că prima şampanie a fost făcută din rubarbă, dar apoi s-a renunţat la ea din cauza costurilor prea mari. În orice caz, există documente care atestă că vinul spumos a fost produs, cu bună ştiinţă, cu 30 de ani înainte de creaţia lui Pérignon, de omul de ştiinţă englez Christopher Merret. Totuşi, deşi călugărul francez nu a fost inventatorul divinei băuturi, este cel care a adus multe îmbunătăţiri în procesul de producţie, inclusiv fixarea dopului cu un cadru de sîrmă, pentru a menţine presiunea datorată fermentaţiei. Încă de la început, principalii producători s-au străduit să imprime vinului o aură nobilă sugerînd, prin reclamă, că acesta e un produs festiv, de lux. În 1866, starul acelor vremuri, George Leybourne, a început să facă reclamă la şampania Moet, fiind plătit să compună şi să interpreteze cîntece despre virtuţile acestei băuturi. De asemenea, el a fost convins să bea în public numai şampanie. A fost un triumf de marketing ale cărui efecte se resimt şi astăzi. Mai tîrziu, producătorii şi-au îndreptat atenţia spre femei, Laurent-Perrier alegîndu-şi ca reprezentante de imagine contese, baronese sau cîntăreţe de operă. Etichetele sticlelor redau imagini romantice, care sugerau o nuntă ori un alt eveniment special în viaţa unei femei, cum ar fi botezul unui copil.