Sacrificii inutile

Uneori, sacrificiile pe care le faci nu își au rostul. Iar atunci cand descoperi asta, e foarte greu sa treci peste durerea de a fi renunțat în van la ceva.

Monica avea 19 ani cand mama ei s-a îmbolnavit foarte grav. Erau singure pe lume, și traiau doar din salariul de coafeza al mamei, care reușise sa țina fata în liceu și sa plateasca întreținerea pentru garsoniera mica și întunecoasa în care locuiau. Dupa terminarea liceului, Monica se înscrisese la o facultate, la cursuri fara frecvența, și reușise sa se angajeze ca secretara la o firma destul de prospera.

Cand doctorii i-au spus ca singura șansa de supraviețuire pentru mama ei era o operație în strainatate, extrem de costisitoare, a simțit ca se termina lumea. A ajuns la serviciu plangand, și patronul, un tip în varsta, a avut rabdare și a ascultat-o. Avea nevoie de bani imediat. „Ar fi o cale sa faci rost de banii aștia. Una destul de simpla. Am observat ca ești cam singuratica, nu vine niciun iubit sa te conduca acasa, deci presupun ca nu ai nici o relație serioasa, nu-i așa? Drept sa spun, nevasta mea e desul de plictisitoare, și mie îmi plac fetele mai tinere, au carnea mai frageda! Ce spui? Am putea petrece un weekend la munte, și eu ți-aș da banii. Sunt mulți bani, și e foarte puțin ce-ți cer pentru ei. Viața mamei tale depinde de tine, așa ca gandește-te repde. Daca te hotaraști, sambata te aștept la sediu, și plecam de aici”, i-a spus el, cu o privire sticloasa, iar ea a fugit din birou, gandindu-se sa nu se mai întoarca niciodata.

Nimic nu e prea mult pentru mama ei

Acasa, plangea într-una, gandindu-se la cate sacrificii facuse mama ei s-o țina în liceu, sa aiba de mancare, sa-i faca rochia pentru banchetul de sfarșit de an…

Și acum, cand ea avea nevoie de sprijin, nu putea sa i-l ofere. Mama ei era foarte credincioasa, și o învațase cat de important e sa fii cinstita, sa nu faci compromisuri, sa nu-ți fie rușine sa te privești în oglinda. Apoi, era virgina. Pentru ca nu iubise niciodata cu adevarat, și își dorea sa se pastreze pentru acela pe care îl va iubi. Cu toata oroarea, a petrecut acel weekend împreuna cu șeful ei. Cand s-a dus la spital, sa o ia pe mama ei, n-a gasit-o în camera; facuse un infarct peste noapte și n-o putusera salva. Tot weekend-ul acela de coșmar fusese în zadar. A întarit-o Dumnezeu, sa se ocupe de înmormantare și sa nu se omoare și ea.

Acum, îi ajuta pe ceilalți

Acum, ca un fel de revanșa, se ocupa voluntar de cei cu aceeași forma de boala ca și a mamei ei. Pe șeful ei nu l-a revazut de atunci, s-a angajat în alta parte, a terminat facultatea, și are un salariu mult peste medie. Timpul vindeca toate ranile, așa cum se spune. Pe ale ei le-a cicatrizat doar.

Acasa Magazin