Roxana Ciuhulescu – Viteza, bate-o vina!

– Autoturisme, dubite, motociclete, camioane, autobuze, elicoptere… Acum ai urmat şi o şcoală de pilotaj pentru curse de maşini! De unde nevoia asta de adrenalină?

De-a lungul celor 13 ani de când sunt la cârmă ProMotor-ului, am urmat mai multe şcoli de pilotaj, fie că a fost vorba de şcoala lui Titi Aur, Transilvania Rally sau şcoala lui Ştefan Vasile. Acum am participat la cursurile uneia dintre cele mai importante şcoli de pilotaj din Italia. Sunt dependentă de adrenalină, prin toate activităţile pe care le fac.

– Ţi-ai făcut un ţel în viaţa de a-ţi lua permisul de conducere pentru orice se deplasează cu motor pe planeta asta?

Nu, nu mi-am făcut un ţel, ci doar un mod de viaţă. Nu-i rău să ştii să conduci orice vehicul. Ţin minte că acum 3 ani unii râdeau de mine că m-am apucat de şcoală de camioane şi autobuze, iar astăzi râd eu de ei pentru că muncind şi obţinând toate categoriile, am intrat într-o altă lume frumoasă şi plină de oportunităţi.

– Câte permise / brevete ai obţinut până acum?

Fără număr. Am acasă un perete plin de diplome şi o vitrină plină de cupe câştigate în diferite competiţii. Şi ştii care-i culmea? Că încă îmi doresc multe lucruri. Nu investesc bani în haine, bijuterii sau poşete, ci în cursuri diferite, în accesorii pentru maşina sau în echipamente tehnologice. Îmi doresc doar să evoluez.

– Cum a fost în Italia? Şi cât timp ai stat?

Cursul Guidare Pilotare a ţinut două zile, însă au fost intense. Italienii mi-au pus la dispoziţie toată seria M de la BMW, iar în prima zi am avut parte de cursuri teoretice, dar şi practice pe circuitul de viteză. A doua zi am intrat pe circuitul de îndemânare, acolo unde mi-a fost corectat stilul de conducere. Am avut ca instructori numai piloţi ce au evoluat în Formula 1, Formula 2, Formula 3, dar şi din NASCAR, deci toţi unul şi unul.

– Ce a presupus mai exact examenul final după ce ai terminat cursurile?

În permanenţă erai evaluat şi totul era urmărit pe 2 camere de supraveghere, din fiecare maşină. La finalul fiecărui curs, îţi dădeau o notă sau un calificativ. Urmăreai imaginile pe un monitor şi ţi se spunea unde greşeai, dar şi unde puteai creşte performanţă. La finalul celei de-a doua zi, după circuitul de îndemânare, te întorceai pe cel de viteză, acolo unde practic era evaluarea finală şi dacă meritai luai şi diploma. Eu am luat-o!

– Mai erau şi alte femei înscrise?

În cursul acela, nu, dar la modul general au mai participat şi femei.

– Ai participat până acum la vreo cursă de maşini? Sau ai de gând în viitorul apropiat?

Ohooo, la multe curse, la etape de cnr, vtm, off road sau rally raid.

– Cum comentează soţul tău aceasta pasiune pentru a conduce… orice?

La început, se mira de fiecare lucru trăsnit pe care-l făceam, însă acum a devenit o obişnuinţă pentru el şi nu i se mai pare nimic ciudat să zbor, să fac scufundări sau să sar cu paraşuta!

– Dar acasă… tu conduci? Sau îţi laşi partenerul să-şi facă de cap?

Nu m-am lăudat nicicodată că în casa mea cântă găină, bărbatul va rămâne bărbat întotdeauna şi am să-l respect ca atare. Indiferent de acţiunile la care particip, nu voi uita niciodată că sunt purtătoare de fustă şi că femeia trebuie să rămână femeie. Nu mi-a plăcut niciodată să domin un bărbat şi îmi place să simt că sunt apărată, că sunt iubita şi că mereu o să am un sprijin în omul pe care-l iubesc.

– Cât de sexy poate fi o femeie în uniformă de pilot de curse?

Păi, dacă poate fi sexy cu şorţul de bucătărie, ar trebui să fie şi mai sexi în combinezon. Cred că ţine de atitudine, nu doar de look.

– Până acum, care a fost cea mai mare amendă pe care ai luat-o pentru depăşirea vitezei?

62 km/h în localitate. M-am maturizat, mai ales de când am copilul şi am înţeles că stradă nu este circuit de raliu. Am responsabilităţi mari şi nu-mi permit să greşesc.

– Fiica ta îţi calcă pe urme?

Fiica mea seamănă cu mine doar fizic, în rest e Mihai toată. Oricum sunt liniştită că nu mi-a moştenit personalitatea, dar cu timpul oamenii se schimbă şi nu ştii niciodată în ce se transformă. Noi ne străduim să-i oferim o educaţie bună, să devină un adult educat, cu personalitate şi caracter frumoase.

– Care a fost cel mai neobişnuit vehicul / utilaj de deplasare pe care l-ai manevrat până acum?

Am condus un tractor vechi, dar şi un soi de motocicletă carosata, o ciudăţenie. Dacă găseam şi o mătură cu motor, probabil că şi p-aia încălecam!

Cătălina Matei