Romaneștile vechi, din nou pe val
Filmele românești produse înainte de revoluție sunt o soluție convenabila și ieftina pentru canalele noastre de televiziune. Fara a plati prea mulți bani pe difuzarea lor, producțiile autohtone aduc o audiența care justifica pe deplin utilizarea în grilele de programe. Un soi de nostalgie fața de vremurile de demult în care o gluma strecurata valora mai mult decat o scena nud îi face pe telespectatori sa dea o mai mare atenție filmelor românești vechi. E adevarat ca industria actuala a filmului romanesc pierde prin neprezentare…
La fel de adevarat este ca în cei 15 ani de dupa Revoluție industria cinematografica din Romania s-a aflat în cadere libera. În 1989, spune Decebal Mitulescu, directorul general al Centrului Național al Cinematografiei (CNC), în Romania se înregistrau… 180 de milioane de intrari în salile de cinema, iar în anii precedenți cifrele urcau pana la 200 de milioane! Prin comparație, în 2004 s-au înregistrat doar 4 milioane de intrari…
Motivele sunt numeroase: oferta de filme a canalelor tv și înmulțirea de la an la an a acestora din urma, inclusiv prin apariția unora specializate pe film; apariția unei piețe, înca destul de firave, a casetelor, CD-urilor și a DVD-urilor cu filme (piața care, ținand cont de rata pirateriei, estimata la peste 80%, este de fapt mult mai mare); starea proasta a majoritații salilor de cinema (ceea ce explica faptul ca primul multiplex din București absorbea în medie cam jumatate din totalul intrarilor din Capitala); faptul ca înainte de 1990 filmul ramasese cam singura distracție accesibila ș.a.m.d.
În ceea ce privește filmele romanești, televiziunile au speculat inteligent aceasta „nișa”. CNC, care administreaza un patrimoniu al Arhivei Naționale de Filme de circa 600 de filme romanești produse înainte de 1990, vinde aceste filme la pachet. Vanzarea catre televiziuni înseamna de fapt cedarea licenței de difuzare pentru o perioada de regula de un an, timp în care un film poate fi difuzat de doua ori (incluzand o reluare). De obicei, un astfel de pachet de filme conține de la 20 de filme în sus, iar cererea este consistenta. De exemplu ProTV, afirma Decebal Mitulescu, a cumparat 80 de filme romanești.
Prețul pachetelor se negociaza cu fiecare post în parte, astfel ca nu exista un catalog cu prețuri fixe; în general, dupa aprecierea lui Mitulescu, prețul filmelor romanești variaza în jurul unei sume de 900 – 1.000 de euro pe titlu.
În mod îmbucurator, posturile TV se bat în ultima vreme pe filme romanești, din pricina ratingurilor bune pe care le aduc. Un exemplu recent este difuzarea în aceeași saptamana a filmului „Liceenii” de catre ProTV și Antena 1. Sorina Big, director de achiziții la MPI/ProTV, ne-a explicat mecanismul: „Televiziunile concurente pot deține în același timp anumite titluri romanești deoarece Centrul Național al Cinematografiei nu acorda licențe exclusive pe filmele pe care le distribuie.
Fiecare televiziune își asuma în momentul achiziționarii unui astfel de titlu riscul de a le programa, la un moment dat, în același timp cu unul dintre competitori. Desigur, am prefera sa achiziționam aceste filme în regim de exclusivitate, însa cel puțin deocamdata acestea sunt regulile dupa care funcționeaza achiziția de filme romanești de arhiva. Exista și autori (regizori) care și-au preluat filmele spre distribuție, de la aceștia fiind posibila achiziția filmelor respective în regim de exclusivitate.”
Aflați care posturi au difuzat cele mai multe filme romanești, acres unt acestea și ce audiențe au înregistrat, citiți un interviu „în oglinda” cu Sergiu Nicolaescu si Florin Piersic, dar și un interviu cu Mircea Diaconu, consultați lista cu replici celebre și aflați povești inedite despre filmele vechi, numai din