Rodica Culcer, noul director al știrilor TVR, vrea schimbari radicale
La 25 de ani a vrut sa se angajeze la TVR, dar originile „moșierești” ale soțului au cantarit greu la dosar. A ajuns acolo unde-a visat sa lucreze în tinerețe dupa mai bine de 25 de ani. Între timp, a fost documentarist la un institut de științe politice, apoi, printr-un concurs de împrejurari s-a angajat la Ambasada SUA. „N-am colaborat cu nici o Securitate”, spune Rodica Culcer. „M-ar fi dat afara dupa 1990”. Dupa ce și-a caștigat experiența la BBC, Europa FM și Radio Total, vrea sa schimbe fața mohorata a TVR. Pentru început, jos cu frezele și machiajele batranicioase!
V-ați obișnuit în noua funcție?
Încep sa ma obișnuiesc. E cu totul altceva decat o instituție privata. Aici trebuie sa ții cont și de istoria instituției și de lucrurile care s-au facut și de cele care nu s-au facut în ultimii ani. Am fost avertizata ca o sa fie greu, ca oamenii n-or sa vrea sa faca. Eu dimpotriva, am descoperit ca vor…
Cine v-a avertizat?
Ei, tot din presa, multa lume spune: „Te-ai dus acolo? E vai de capul tau. Nu se poate face nimic, ai sa vezi”. Nu ma plang decat de reglementari care exista și care sunt extrem de rigide. Dar sunt abia la început. Oamenii din redacție raspund la solicitarile mele de principiu și de ordin editorial și jurnalistic. Chiar am senzația ca se bucura ca sunt ceva mai liberi și ca pot sa propuna și sa faca subiecte pe care altadata nu le-au facut, pentru ca aici nu s-a vorbit despre stenograme și aici nu s-a vorbit de dosarul Puwak. Pentru ei a fost o premiera ca se pot ocupa de aceste subiecte… Și, de fapt, se pot ocupa de ce subiect vor.
Credeți ca nu veți cadea în greșeala celor dinaintea dumneavoastra de a canta actuala putere? De obicei așa s-a întamplat cu TVR.
Da, știu, asta este. Din pacate, eu știu ca se banuiește ca daca s-a schimbat Puterea, se schimba și garda la TVR și acum o sa fie o televiziune care este obedienta fața de noua putere. Pentru ca s-a vorbit despre toate lucrurile acestea, eu țin foarte mult sa am o serie de întalniri cu toți liderii politici și sa le explic ce principii vreau sa aplic. Principiile sunt, de fapt, cele care le aplica și BBC-ul, de altfel, și lucram, așa cum am promis, la o strategie și un cod de reguli și practici editoriale, care sa ne fereasca de derapaje. Pe rand, o sa fie toata lumea, la un moment dat deranjata, în funcție de ceea ce o sa faca.
Credeți ca faptul ca în Consiliul de Administrație nu exista nici un membru PD „orienteaza” cumva știrile spre PNL, de exemplu?
Pentru mine nu are nici un fel de importanța.
E normal sa fie așa?
Nu, normal ar fi fost, și asta e parerea mea, ca și Partidul Democrat și Președinția sa respecte legea care este deocamdata în vigoare. Chiar daca ea se va schimba, eu cred ca ei ar fi trebuit sa-și numeasca reprezentanți în Consiliul de Administrație. Și la radio și-n televiziune. Nu mi se pare un lucru bun, dar asta nu înseamna ca o sa avem neaparat știri laudative la adresa PNL și c-o sa criticam PD. Nu suntem jurnaliști cu razbunari meschine. Nu la asta folosesc știrile naționale. Alte televiziuni pot sa serveasca unui anumit om politic sau unui partid politic. Televiziunea Naționala nu. Publicul va înțelege imediat. Mai ales ca suntem în vizorul tuturor.
Cu ceva timp în urma spuneați ca nu știți ce salariu aveți. Ați aflat între timp, ați negociat?
N-am negociat nimic. Salariul care mi s-a oferit, pe acela l-am acceptat.
Sunteți mulțumita?
Da, sunt mulțumita. Nu vii la Televiziunea Romana sa te îmbogațești. Probabil cineva aflat în aceeași postura cu mine are mai mult într-o televiziune privata.
Ați avut salarii mai mari la posturile de radio unde ați lucrat înainte?
Nu salariu, dar cu colaborarile pe care le aveam uneori am depașit acest nivel. Pentru ca faceam și o emisiune, pentru ca lucram și la radio și atunci aveam mai mult decat atat.
Spuneați ca nu veți face compromisuri comercialului.
Pai, n-am de ce. Ma intereseaza sa fim percepuți ca un post serios, care pune știrile relevante pe primul loc. De exemplu, n-o sa vedeți la noi Mike Tyson prima știre. Nu vad de ce l-ar interesa pe om Mike Tyson, și nu l-ar interesa un scandal politic care-i spune ceva despre aleșii lui. Sau ce se-ntampla cu taxele, cu pensiile. Cred ca-i mai important pentru el decat sa știe ce face Alexandra Mutu.
Dar, pe de alta parte nu-l veți rata pe Mike Tyson.
Ba l-am ratat pe Mike Tyson, fara nici un fel de regret. Nici nu vad de ce aș lua un infractor, condamnat pentru viol și i-aș face și publicitate. Nu luam un infractor și facem din el un erou.
Nu putea fi data știrea din alta perspectiva?
Putea fi data, dar… Era și prima saptamana în care noi ne ocupam de tot felul de alte lucruri, corespondenții au fost un pic derutați la schimbarea de conducere și nu au îndraznit sa propuna un alt tip de abordare, ca nu știau ce se cere.
V-ați stabilit o perioada în care sa duceți știrile unde va doriți. V-ați dat un dead-line?
Mi-am dat un dead-line, pana în ianuarie 2006. Deja cred eu ca sunt niște schimbari editoriale în jurnal. Sunt foarte multe lucruri pe care vreau sa le schimb, printre care și felul în care se prezinta oamenii care apar pe ecran. Aici mie mi se pare ca nimeni nu este atent. Știu ca în toate televiziunile, și aici este partea buna a televiziunilor comerciale, se acorda, foarte multa atenție aspectului. Ele nu se piaptana cum vor, nu se machiaza cum vor și nu se îmbraca cum vor. Ei, la noi este invers. La noi, fiecare se piaptana, se îmbraca, se machiaza cum vrea ea. Și asta trebuie rezolvat. Sigur, împreuna cu celelalte departamente. Dar îmi dau seama ca nu arata așa cum trebuie.
Puteți sa dați niște exemple?
Prezentatoarele jurnalelor au un look învechit.
Va referiți și la Dana Razboiu, care nu de mult și-a taiat bretonul?
I-am explicat ca nu-mi place tunsoarea ei.
Și cum ați tunde-o?
Ei, nu e treaba mea, eu aduc un stilist, sa vad modelul pe computer și sa vad daca-mi place aceasta tunsoare sau nu, de comun acord cu stilistul în cauza, ca nu sunt eu o autoritate în domeniu. Dar ar trebui sa existe o unitate stilistica. Dana a încercat sa se pieptene altfel, dar dupa aia a revenit. Asta trebuie specificat în contract. Andreea Esca nu și-a mișcat un fir de par, ani de zile. Are un anumit look, are o anumita ținuta, a devenit un fel de brand. Asta-i ce trebuie sa facem și aici. Un brand nu se construiește de pe o zi pe alta și nu-l construiesc eu singura.
Dar schimbari de oameni vor fi? Vom vedea alte fețe la știri?
S-ar putea sa vedeți, nu știu daca o vedeți din octombrie, dar o sa vedeți. Trebuie sa și aducem sange proaspat, care-i stimuleaza pe cei care exista sa-și mai schimbe stilul. De altfel, nu sunt toate posturile ocupate, eu vreau sa regandesc structura direcției și atunci o sa vedem cine ce rol va îndeplini. Știți ca exista un contract colectiv de munca care nu-ți permite sa renunți la cei care lucreaza. Deocamdata nu pot sa spun ca am pe cineva care ma încurca atat de tare încat sa nu pot lucra. Dar nu renunț la ideea de a aduce și oameni cu experiența din alte parți, care sunt foarte folositoare.
De ce ați dat la limbi straine?
Pentru ca atunci cand eram eu studenta aș fi vrut sa fac istorie sau drept, dar parinții mei mi-au spus ca sunt facultați mult prea politizate. Îți trebuia o recomandare de la Comitetul de partid sau de la UTC. Și, m-am gandit ca o sa-mi gasesc loc de munca poate în București.
Cand v-ați casatorit?
A, demult, aveam 19 ani. M-am casatorit foarte tanara.
Cu un coleg?
Nu, nu, e mai mare decat mine. L-am cunoscut printr-o persoana care locuia cu mine în casa. Eu m-am casatorit chiar în prima luna de facultate, dupa ce am terminat liceul.
Vroiați sa scapați de-acasa?
Da nici n-am scapat de-acasa, pentru ca n-aveam unde sa ne ducem, așa ca tot acasa am ramas. Nu, vroiam sa-l scutesc pe soțul meu, care era logodnicul meu atunci, sa mai faca drumul acela istovitor din Titan și pana la noi acasa.
La ambasada SUA cum ați ajuns?
Printr-un concurs de împrejurari foarte favorabil. La un moment dat, cineva mi-a spus ca este un post liber. Sigur, trebuie sa treci prin tot felul de comisii, dar nu aveam probleme. M-am dus sa dau un interviu și dupa aia m-au agreat. Adica, a mers invers, ceea ce nu prea se facea, dar ma rog.
Ați colaborat atunci cu Securitatea?
Ei, n-am colaborat cu nici o Securitate. N-aș fi ramas dupa Â’90 în ambasada probabil. Americanii ar fi știut lucrul asta și m-ar fi dat afara. C-au mai facut-o cu alții. Știu ca se spune asta.
În Anglia cum v-ați adaptat, cand v-ați dus la BBC?
O, greu la început. Cand te duci acolo, nu ai nevoie de bani în mana, ci de cecuri. Și eu nu știam sa semnez un cec, nu știam, ma uitam la carnetul de cecuri și habar n-aveam. M-au mai ajutat colegii din secția romana. A fost greu sa ma obișnuiesc cu circulația pe stanga… dar, apoi, m-am obișnuit atat de bine, încat mi-era greu sa ma reobișnuiesc cu circulația pe dreapta. M-am adaptat și mi-a placut foarte mult. Eu nu mai vroiam sa ma întorc în Romania. Dar, fiul meu a plecat dupa ce a treminat facultatea la o bursa de doctorat în America, soțul meu a preferat sa ramana la București de la început, sa-și faca afacerea aici.
E interesant ca a rezistat casnicia dumneavoastra la așa mare distanța.
Ei, eram casatoriți de multa vreme cand am plecat, nu era o relație noua care trebuia sa se consolideze. Plus ca amandoi am fost de acord ca pentru fiul nostru este mai bine sa fie la Londra. Asta ne-a ținut. Sigur ca ne vedeam, veneam în Romania, venea în Anglia. Era o ocazie pentru care merita sa suportam aceasta desparțire.
Va pare rau ca v-ați întors?
Cum sa spun. Și da, și nu. Pana la urma și experiența dureroasa e o experiența de care te bucuri, chiar daca ai suferit, e o experiența valoroasa. Așa ca nu-mi pare rau ca am cunoscut viața din Romania sub aspectele ei mult mai dure, la care nu ma așteptam. Dar am nostalgia Angliei și mai ales îmi lipsesc ziarele și viața culturala, care-i mult mai interesanta și mai vie și mai bogata.