Rockumentarele

„Metallica: Some Kind of Monster” e unanim considerat drept unul dintre cele mai reușite rockumentare din istoria cinema-ului. Dar ce este, mai exact, aceasta struțocamila? Va prezentam cele mai falnice exemplare „rockumentare” de ieri și de azi.

„Rockumentary”: un documentar de televiziune sau de cinema despre rock and roll și muzicienii lui. Simplu. Dar de aici devine ceva mai confuz: termenul a fost inventat de Rob Reiner în mockumentarul (!)”This Is Spinal Tap” (acesta din urma neologism înseamna un fals documentar, sau mai plastic, un documentar „la mișto”)”.

Rockumentarele sunt vechi de cand lumea – sau, cel puțin, de cand hippioții. Cel mai celebru dintre exemplarele antedeluviene este „Woodstock”, unde miticele staruri rock ale anilor ’60 (Joan Baez, The Who, Joe Cocker, Crosby, Stills and Nash, Arlo Guthrie, Ten Years After, Santana, Sly and the Family Stone, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jefferson Airplane) sunt captate în momentele lor de glorie din timpul experienței comunitare numite, cum altfel, Woodstock, alias cel mai celebrat concert rock al tuturor timpurilor. Versiunea filmica, de peste 3 ore, reușește sa redea spiritul unic al acestui eveniment istoric care, la randul sau, a surprins perfect atmosfera singulara a unei întregi epoci.

„Declinul civilizației vestice” – regizat de Penelope Spheeris – descrie scena punk rock din Los Angeles de la sfarșitul anilor ’70, cu imagini de la concertele legendarelor trupe punk din LA, cum ar fi The Germs sau Black Flag și cu interviuri cu componenții grupurilor și cu punkerii din public, oferindu-ne o perspectiva detonanta asupra unei subculturii ignorate, la acea vreme, de presa muzicala. Un alt rockumentar esențial punk este și „The Great Rock’n’Roll Swindle” (regia Julien Temple) despre ascensiunea anti-eroilor de la Sex Pistols, considerați a fi, pe atunci, cea mai periculoasa trupa din lume”. Temple va regiza mai tarziu și „The Filth and The Fury”, un film similar, dar realizat cu mult mai multe resurse financiare.

În „Gimme Shelter” suntem martorii celebrului concert al celor de la Rolling Stones din 1969 de la Altamont, cand unul dintre oamenii de securitate, aparținand gruparii Hells Angels, a înjunghiat mortal un fan, chiar în fața aparatului de filmat (manuit, se spune, de nimeni altul decat un tanar George Lucas).

„The Last Waltz” – se spune ca e cea mai grozava marturie filmica a unui concert realizata vreodata – și nu e de mirare, doar e ieșita din mana maestrului Martin Scorsese. „Ultimul vals” celebreaza ultima apariție publica a trupei The Band (Robbie Robertson, Rick Danko, Richard Manuel, Levon Helm și Garth Hudson) din 1976, la San Francisco, unde formației i s-au alaturat numeroși oaspeți: Bob Dylan, Neil Diamond, Eric Clapton, Emmylou Harris, Joni Mitchell, Van Morrison, Muddy Waters, Keith Richards, Neil Young și Ringo Starr. Scorsese, fost coleg de camera cu Robertson, aduce cu el unii dintre cei mai mari operatori din lume, printre care Michael Chapman, Vilmos Zsigmond și Laszlo Kovacs- înregistrand ardoarea, durerea și energia show-ului cu o puternica și devastatoare intimitate. O vizionare obligatorie pentru rockerii și cineaști deopotriva.

Citește mai multe despre filmele despre rockerii importanți ai lumii numai în