Retele radio

02 06. 2002, 19:08
Acum catva timp am scris un material despre cum se poate construi o retea locala. Presupunem ca acest lucru s-a intamplat. Acum vom incerca sa extindem legaturile in asa fel incat reteaua voastra locala sa poate comunica cu o alta retea. Pentru acest lucru vom adopta solutia wireless, fiind o

Acum catva timp am scris un material despre cum se poate construi o retea locala. Presupunem ca acest lucru s-a intamplat. Acum vom incerca sa extindem legaturile in asa fel incat reteaua voastra locala sa poate comunica cu o alta retea. Pentru acest lucru vom adopta solutia wireless, fiind o investitie care nu necesita o chirie, decat in cazul inchirierii echipamentului.

Pentru a putea incepe aveti nevoie de doua acces-point-uri wireless, de preferinta compatibile 802.11b, care functioneaza in 2.4 GHz (banda publica). Producatori cu reputatie in domeniu sunt Orinoco, Proxim, Breezecom si Cisco. Viteza acestor echipamente variaza intre 1 si 11 Mbps, depinzand de tipul de antene folosite, distanta si obstacolele dintre antene. Pretul unei perechi (doua bucati) se situeaza undeva intre 1000 si 1500 USD. Modelele utilizate in exterior trebuie sa aiba o putere de emisie destul de mare (cam 500mW) ca sa poata functiona la distante rezonabile. La aceasta se adauga si antenele – cele care sunt incluse fiind bune pentru distante mici, pana la 400 de metri. Antenele va vor costa cam 150-200$ si vor amplifica semnalul radio astfel incat sa puteti comunica pe distante pana la 5-6 km. Este bine sa utilizati antene directionale, care, spre deosebire de cele omnidirectionale, bat la distante mai mari.

Urmeaza instalarea propriu-zisa a antenelor, care este, poate, cel mai important si mai greu pas, intrucat de directionarea lor depinde calitatea si viteza legaturii ce se va stabilii. Antenele trebuie orientate una spre cealalta cat mai exact. Foarte important este ca antenele, odata montate sa se poata « vedea » intre ele, adica sa aiba un camp vizual liber. Pentru o orientare cat mai buna, in cazul in care s-a indeplinit conditia de vizibilitate, se asteapta seara. Atunci se iese cu o lanterna si se comunica cu semnale luminoase, pentru a putea ghida antena cat mai precis in acea directie. In general antenele se monteaza pe bloc, casa liftului, etc. in cazul in care se folosesc antene amplificatoare. Cablul de la antena, care are o constructie speciala, nu trebuie sa depaseasca lungimea de 50 cm pana la spread (un alt nume al acces point-urilor).

Doua dintre solutii sunt: in loc de spread, un laptop cu un card PCMCIA de 2.4 Ghz 802.11 sau un spread. In cazul prezentei unui spread, acesta se poate lega direct in HUB-ul sau SWITCH-ul retelei, sau intr-un calculator (intr-o a doua placa de retea) care sa poate controla/monitoriza tot traficul, daca se doreste. Acest calculator va trebui sa ramana deschis tot timpul intrucat stins va atrage pierderea conexiei.

In cazul laptopului legatura spreadului cu reteaua se poate face fara implicarea unui alt calculator, acesta putand fi accesat prin telnet, daca nu se afla langa un user. Pentru a folosi laptop-ul in acest scop trebuie sa dispuna si de un port ethernet/fast ethernet.

Acum setarile. Daca legatura este intre doua lan-uri, direct cu spread-urile legate direct in HUB / SWITCH.. In acest caz, toti utilizatorii trebuie sa aiba adrese din aceeasi clasa la capete, pentru a se putea vedea in Network Neighborhood.

In cazul in care avem calculator la cel putin unul din capete vom avea:
LAN1-C – – – radio – – – LAN2
Membrii din LAN-ul din stanga vor trebui sa isi puna ruta prin C pentru a accesa LAN-ul din dreapta, iar LAN-ul din dreapta va face i. Fiecare se va referi la C cu adresa de pe interfata dinspre el.

Daca avem la ambele capete calculatoare schema arata asa :
LAN1 – (C1 C2) – – – radio – – – (C3 C4) – LAN2
Toate elementele trebuie sa apartina aceleasi clase. LAN1: ruta catre LAN2 are gateway C1. (C1C2): ruta catre LAN2 este C3. Pentru LAN2 este invers.

Spreadurile sunt o solutie perfecta pentru retele distante, intrucat cu o retea cablata (UTP) la fiecare 100 de metri ar fi fost necesar un repetitor (hub/switch) ceea ce ar fi condus la niste costuri ce depasesc pretul unei perechi de spreaduri, sa nu mai discutam despre fragilitatea si structura complicata a retelei cablate pe distante mari.

Aceasta solutie este adoptata si de providerii Internet, pentru a oferi servicii mult mai ieftine decat liniile inchiriate si radio releele in banda dedicata, cu un compromis acceptabil la capitolul calitate. Informativ, pentru o conexie full time cu latime de banda garantata, la viteza de 2Mbps ati plati nici mai mult nici mai putin de 10000-20000 USD lunar (pretul echipentului fiind inclus, nedevenind proprietate). In mod uzual ele vor fi limitate din software la viteze mici, 64-512k, mai accesibile ca pret (200-5000USD), si mai apropiate si de posibilitatile reale ale echipamentelor in banda publica, de multe ori prea aglomerate in unele zone, unde pot functiona chiar foarte prost. Daca la 2-3 km legatura dvs. functioneaza la mai mult de 512k inseamna ca ati fost norocos, si in zona respectiva nu prea exista (inca) alti posesori de spreaduri.

Pana una alta, pentru conectarea retelelor distante spreadurile raman solutia ideala, cu un raport perfect pret/calitate.