Filmul Rebecca, într-o nouă adaptare a poveştii – regizată de Ben Wheatley – a avut premiera pe 21 octombrie 2020 pe Netflix, fiind prima versiune realizata dupa celebra varianta clasică premiată cu Oscarul a lui Alfred Hitchcock din 1940.
Filmul lansat pe Netflix săptămâna aceasta, după romanul gotic al lui Daphne du Maurier, este însă asaltat de critici, proiectul fiind unul riscant încă de la început.
Cu Lily James şi Armie Hammer în rolurile principale, remake-ul Netflix, în regia lui Ben Wheatley, un film de altfel bine făcut, a fost greu să se ridice la înălţimea adaptării lui Alfred Hitchcock din 1940. Desi recenziile timpurii pentru Rebecca 2020, sugerează că “nu este la fel de bun ca filmul lui Hitchcock”, unii critici fiind chiar de parere ca “nu este nici măcar un film bun”. Cu toate acestea, la doar câteva zile de la lansare, filmul a ajus să fie numărul unu în topul celor mai vizionate filme de pe Netflix.
În 1939, Alfred Hitchcock a venit la Hollywood. Maestrul englez al suspansului a inceput sa lucreze în California, iar Rebecca, primul său film american, avea să câştige primul şi singurul său Oscar.
Deşi filmul lui Wheatley, filmat în epoca modernă, a plecat din start cu povara de a se ridica la nivelul capodoperei lui Hitchcock, el a avut însă avantajul de a nu supune rigorilor din anii 40 ai Hollywood-ului, dat fiind că nu mai exista acei arbitri oficiali care dictează ceea ce Hollywoodul poate şi nu poate pune într-un film. Cu toate că beneficiază de libertatea artistică a anilor 2020, noul film are parte de multe recenzii negative. Însă se pare că beneficiază de success la public. Rămâne de văzut cum va fi el apreciat la Oscaruri, dacă va egala performanţa filmului clasic.
Argumentele ambelor filme sunt în mare parte identice (şi fidele cărţii). O tânără fără nume (interpretată de Lily James) începe o poveste de dragoste cu bogatul văduv Maxim de Winter (Armie Hammer) şi merge să locuiască cu el la moşia lui luxuriantă, Manderley, ca nouă soţie. La sosire, noua Madame de Winter constată că trăieşte în umbra precedentei Madame de Winter, Rebecca, care părea să fi fost iubită de toată lumea înainte de moartea ei prematură.
Problemele cu care se confruntă sunt, pe de o parte, ostilitatea doamnei Danvers (Kristin Scott Thomas), o menajeră care o adora pe Rebecca şi urăşte însăşi ideea unei noi Madame de Winter. Prinsă între o lume pe care nu o înţelege, noua Madame de Winter intră într-o stare de depresie, de disperare, până când află un secret care îi schimbă relaţia cu Maxim şi cu toţi ceilalţi.
Dacă filmul lui Hitchcock şi romanul original sunt poveşti cu fantome fără o fantomă reală, atunci noul film Netflix este ceva mult mai simplu. Diavolul, desigur, este întotdeauna în detalii.
Deşi noua versiune a Netflix ar fi putut încerca să evite astfel de comparaţii dacă ar fi încercat să se diferenţieze de Rebecca din 1940, regizorul Ben Wheatley adaptează romanul aproape exact în acelaşi mod în care a făcut-o Alfred Hitchcock, invitând la comparaţii între cele două filme.
Rebecca 2020 este un film de groază fără monştrii, genul de thriller modern. Cele mai înspăimântătoare părţi ale filmului sunt de fapt ceea ce publicul nu poate vedea.
Iată ce spun criticii:
Washington Post:
„O melodramă complicată … Rebecca este plăcută privirii, inofensivă, executată cu competenţă şi cu totul inutilă când, odată, era cu mult mai mult.”
Time:
„Wheatley – care este specializat în thrillere cu o vibraţie macabră, cum ar fi Kill List (2011) şi High-Rise (2015) – stăpâneşte şi suprasolicită aluatul din povestea de bază a lui Du Maurier. Filmul său este uneori prost, alteori plictisitor şi alteori distractiv; pur şi simplu nu ştie ce vrea să fie şi această lipsă de viziune îi drenează puterea potenţială „.
New York Times:
„Intriga lui Du Maurier este o parte aunei maşinării gotice, plină de suspans, presentimente şi subtextualitate. Nimic din toate acestea nu funcţionează în mâinile lui Wheatley. În loc să fuzioneze melodrama, misterul şi tensiunile în sus şi în jos, filmul face gesturi către semnificaţii cărora le lipseşte inteligenţa de explorat. Nu există nimic seducător, deranjant sau chiar deosebit de interesant care să îşi ocupe mintea în timp ce te uiţi la haine.”
BBC:
„[Wheatley] este îngrozitor pentru partea pe care ai fi crezut că o va face bine, misterul de suprafaţă, atmosfera gotică şi suspansul, aura de a fi bântuită emoţional de trecut. Această nouă Rebecca se simte ca şi cum cineva de la Downton Abbey avea o zi proastă … Filmul merge ca un somnambul prin … scene menite să fie tensionate. „
Hollywood Reporter:
„În timp ce James joacă timid şi nesofisticat, pantalonii ei şic şi pălăria cu boruri largi o fac să arate ca şi cum ar fi acasă pe Riviera în timp ce iese la întâlniri pe plajă cu Maxim. Iar copleşirea nu este punctul forte al lui Hammer, aşa că arată mai mult ca un playboy cosmopolit în costumul său de in galben decât un bărbat încă chinuit de pierderea soţiei sale cu mai puţin de un an înainte. Accentul său britanic neutru trece, dar cu greu sugerează aspectul elegant al lui Maxim. „
USA Today:
„Genurile de jonglerie sunt un semn distinctiv al filmografiei lui Wheatley şi, în timp ce Rebecca nu se simte la fel de originală ca şi celelalte filme ale sale … actualizarea regizorului britanic este o afacere bine elaborată, care se simte suficient de diferită pentru ochii moderni faţă de cea a lui Hitchcock din 1940 cu Laurence Olivier şi Joan Fontaine „.
National Post:
„Este o poveste de groază, însufleţită de nişte personaje secundare ascuţite. Sam Riley este deosebit de bun ca simpaticul Jack Favell, interpretat de George Sanders în filmul original.”
Daily Dead:
„Rebecca este un exerciţiu de măreţie. Spre deosebire de versiunile anterioare despre poveste, acest film invită într-o mulţime de lumină şi culoare şi o textură bogată … seducător şi obsedant, o frumuseţe periculoasă şi întunecată pe care nu o poţi rupe singur. Este o atmosferă sumbră şi gotică, dar cu suficiente elemente reînnoite şi contemporane pentru a da o nouă viaţă poveştii clasice. „
În concluzie, remake-ul filmului Rebecca va fi întotdeauna dezavantajat, deoarece comparaţiile cu Hitchcock sunt inevitabile, dar privitorii sunt cei care ar putea cel mai bine să judece. Iar filmul este acum disponibil pentru vizionare pe Netflix.
Sursa foto: capturi video