Răzvan şi Dani – Matinal în casă nouă

– Pînă la urmă, va exista şi o prezenţă… feminină în show-ul vostru?
R: Vom avea, cu siguranţă, însă cei care vor decide vor fi telespectatorii. În primele săptămîni de emisie, cîteva dintre aspirante se vor afla pe platou alături de noi, iar publicul va alege cu care domnucă ar vrea să se trezească dimineaţa… cel puţin la televizor.

– Pe ce invitaţi mizaţi?
R: Vine cine vrea, iese cine poate.
D: Mizăm pe oamenii care plac ochiului telespectatorului. Nu sînt întotdeauna mari artişti sau cîntăreţi buni. Uneori sînt genul ăla de persoane pe care, dacă îi ridici un pic pe piedestal, se dau în stambă şi se fac singuri de rîs. Asta ca să nu mai ziceţi că “îi luăm la mişto”. Nu e deloc adevărat. Se “iau” singuri. ”Mariaj”… de dimineaţă!

– Cum arată micul-dejun pentru doi… matinali săriţi de pe fix?
D: Merdenele din colţ (dacă iau eu), multă cafea şi, cînd termină Vlăduţ reţeta, într-o pauză de publicitate, cei doi matinali se transformă în două termite.

– Vă cunoaşteţi de la grădiniţă. Nu v-aţi plictisit încă unul de altul?
R: Anul acesta, facem 25 de ani de cînd ne cunoaştem. Începem să spunem asta exact ca bătrîneii ăia din Cişmigiu… cînd au terminat de discutat despre Simona Sensual şi preţul cartelei de metrou. Nu ne-am plictisit pentru că avem multe să ne povestim. Ne dăm seama că ne cunoaştem bolnă­vicios de bine cînd, la cîte-o masă, povestesc păţaniile lui Dani fiind ferm convins că mie mi s-au întîmplat.
D: Trebuie să veniţi cu noi, în maşină, la un drum lung, gen Bucureşti-Baia Mare. Uneori, mă întreb cu lacrimi (de rîs) în ochi ce naiba mai găsim de rîs unul la altul. Încă mai tragem pe dreapta să rîdem. E un caz fericit. Dacă jumătate din căsniciile romănilor ar dura la fel de mult…

– Pînă la urmă, cine a fost colega de cameră a lui Dani, în Austria?
D: Aici, din principiu, nu o să dezvolt. Vă pot spune că e chiar una dintre fetele care au trimis mail-uri (asta pentru zecile de sceptice convinse că mi-am luat o rudă sau pe cineva care a plătit bani grei). E o femeie deosebită, care îmi seamănă mult şi se strîmbă la fel de mult cînd se exprimă, dar la ea arată mai drăguţ. Atît. Din principiu!

– Bun venit în casă nouă – televiziune, în acest caz. Aţi terminat cu ”mutatul”?
Răzvan: Nu prea am terminat. Mai am cîţiva saci cu haine la celălalt loc de muncă. Prima dată cînd am schimbat slujba (se întîmpla la Timişoara, prin 2003), am avut de cărat vreo două dosare, o plantă de birou (uscată) şi un frigider Fram, model ’72. A fost o mutare cu greutate… adică ne-am ales cu o semi-hernie.
Dani: A fost greu. Noi ne petrecem juma’ din viaţă la muncă, deci s-au adunat multe obiecte. Mi-am dat seama că jumătate din hainele mele erau în televiziune. Dacă-mi mutam televizorul şi magneţii de frigider, puteam să-mi schimb adresa din buletin.

– Ce-aţi luat cu voi din casa veche?
D: Sînt lucruri pe care le poţi lua: cizmele Annei Lesko, tigaia, pozele. Şi lucruri pe care nu le mai poţi muta: am pus mult suflet la Naţional TV, am lucrat cu prieteni care au avut încredere în noi de cînd eram neînsemnaţi. O parte din sufletul nostru rămîne acolo, între pereţii aceia.

– Am înţeles că v-aţi lăsat destul de greu convinşi să veniţi la Antena 1. Pînă la urmă, cu ce v-au ”cucerit”?
R: Au cafea bună în biroul de protocol! Am descoperit că sînt oameni care vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi şi ne-a plăcut faptul că au fost dispuşi să dea punctele de rating pe mîna unor începători. Ne-a mulţumit şi faptul că ne-au lăsat să ne construim singuri echipa… şi aici m-am oprit din notat pentru că mi-au prins slăbiciunea şi mi-au mai dat o cafea!
D: Ne-au “cucerit” cu o poftă grozavă de a face treabă bună, cu chef de muncă şi cu lucruri care se mişcă uimitor de repede. Promo-ul cu bătrînica la casa de marcat a fost filmat la doar cîteva ore după ce l-am propus. În timp ce noi dormeam, oamenii din Antena 1 făceau scenariul, găseau regizor, cameraman, bătrîna, centrul comercial propice, aprobările, produsele, lumina… Practic, ne-am trezit şi am filmat. Matinalul cu de toate!

– Cum o să arate matinalul de la Antena 1?
R: Eu cred în matinalul ”ciorbă”. Cîte un pic din fiecare. Unii preferă matinalul ”ciorbă de zarzavaturi”, cu multe legume, diverse poame şi nişte cuişoare, pe care, de obicei, şi le bat în talpă. Alţii preferă matinalul ”ciorbă de burtă”: mult usturoi, o tonă de grăsime şi restul, burtă de vacă sau de bou. Însă cei mai mulţi se dau în vînt după ciorbele de văcuţă sau de găină, puţine legume, nişte juninci sau puicuţe, cîteva linguri de sare… pe rană şi, eventual, vreo doi cocoşi care să se creadă stăpînii cratiţei. Cred că noi mergem pe mîna majorităţii.
D: Platoul e casa noastră. Avem un vecin care găteşte foarte bine (Vlăduţ) şi o vecină care arată foarte bine. Ei sînt mai tot timpul pe la noi. Tot ce se întîmplă în emisiune trece prin acest filtru. Dacă vecina are o scurgere defectă, trebuie să vină cineva să o repare. Sigur că am vrea să avem o naştere în direct, un divorţ, găsirea unui cot al Elodiei, am vrea să demascăm escrocii loteriei, să o despărţim pe Elena Băsescu şi taică-su să ne decoreze tot în direct. Dar… la ce ar mai putea rîvni Diaconescu Direct în Direct?!

– Cît de tare o să vă mai şicanaţi?
D: Noi doi nu ne şicanăm. Doar convieţuim. E modul nostru de a ne menţine tonusul. Sîntem ca maioneza. Dacă nu ne batem bine, ne tăiem.

– Şi colegul Mărgineanu ”prestează” în matinal. Rămîne cu aceeaşi rubrică sau i-aţi mai dat şi altceva de făcut?
R: Pregătim o surpriză. Vă daţi seama că vă spun asta pentru că nu avem nici cea mai mică idee ce o să facem cu el. Ne-am trezit cu el bonus şi nu ştiu prin ce tertipuri a aflat unde avem birourile şi, de atunci, nu mai scăpăm de el!