Răzvan şi Dani – Liber la distracţie…din nou!

– Cam scurtă vacanţa. N-aveţi pile la conducere pentru un concediu mai lung sau sînteţi dependenţi de muncă?
R: Mărimea nu contează, cel puţin aici! Sîntem şi uşor dependenţi de muncă pentru că toamna simţim mirosul pe care-l aveam în nări pe 15 septembrie, în vremurile cînd ţineam ghiozdanul pe spate. Uite, acum iar sînt nostalgic!
D: Mie, unul, îmi convine că se termină. Am zeci de bizoni din trafic de înjurat, sute de măscărici de tras de urechi şi care îşi bat joc de pădurile noastre, alte cîrtiţe de oameni care nu văd sau se fac că nu vad că trăim într-o societate de arătat cu degetul, iar în vacanţă nu am cum…

– Pe unde aţi umblat în vacanţă?
D: Am fost pe Dunăre, am făcut un film eco despre ostroave. A fost un fel de muncă, dar nu mă plîng. Mi-a plăcut tare. M-am antrenat mult pentru cîteva întreceri enduro. Sînt nou în sportul ăsta şi vreau neapărat să mă grăbesc la nişte titluri. La ultima cursă, am luat locul 2 şi primii bani cîştigaţi din asta. În rest, am dormit, am făcut sport, m-am bucurat de noul apartament, pe care l-am terminat exact pe finalul sezonului şi n-am apucat să stau prin el că era mult de muncă.
R: Eu am renovat un apartament, aşa că poveştile despre palmieri şi preţurile şezlongurilor la Saint-Tropez le las altcuiva.

– Şi cîte kilograme aţi luat în plus de la atîta… somn?
D: Eu am aceeaşi greutate din 2002!
R: Recunosc, am dormit pînă m-am deshidratat.

– Cum ar arăta pentru voi vacanţa perfectă?
R: Cu o limonadă rece dimineaţa la răsărit, în mijlocul unei livezi interzise alergicilor. Şi fără poze pe care ar trebui să le dau apoi ziariştilor.
D: Munte sau ocean, nu mă interesează neapărat. Trebuie să îndeplinească nişte condiţii: să existe un luciu de apă, să îţi vină să faci o poză locului şi să o pui wallpaper, să poţi face ceva mişcare în fiecare zi, să fie oameni frumoşi în jur, care se mişcă, dan­sează, fac sport, au abdomen plat, ştiu să se bucure de corpul lor.

Încă o vecină?!

– Ce vom vedea în al doilea sezon al emisiunii voastre la Antena 1?
D: Emisiunea e, în principiu, despre noi. Deci noi vom apărea! Dacă ni se întîmplă lucruri… veţi vedea! Nu pregătim nici focuri de artificii, nici Elodii, nici divorţuri în direct.
R: Mai greu e să explicăm ce-o să auziţi!

– Veţi mai aduce o nouă vecină?
D: Am zis deja că poate aducem o nouă vecină… ca să îi ”dăm” foc Andreei! Să o stîrnim, să vedem cum se comportă. Sîntem mulţumiţi de ea. Nu văd de ce am face o schimbare. Însă – iar aici sper să mă înţeleagă măcar bărbaţii! – imaginaţi-vă că sîntem ca într-o căsnicie în care putem decide lîngă cine ne trezim a doua zi… Voi aţi mai schimba din cînd în cînd?!

– Pînă unde sînteţi în stare să mergeţi de dragul audienţei?
D: De “dragul” Annei Lesko, am devenit primul român care a apărut gol puşcă în direct la TV. Iubesc audienţa mult mai tare, deci…
R: Nu facem nimic de dragul audienţei. Cel puţin de şase luni. Am ajuns să facem doar emisiuni care ne plac şi nouă. Uneori, nu ne prea iese, dar mă bucur acum că am renunţat la compromisuri. De dragul audienţei, aş chema-o şi eu în emisie pe Magda Ciumac. Să-i dau un bilet “dus” spre Australia. Deşi şi acolo s-ar putea să impresioneze vreo trei canguri!

– Ce vă doriţi pentru noul sezon?
R: Să mai învăţ cîte ceva despre televiziune.
D: Aş vrea ca oamenii să ne vadă la fel. Ca pe băieţii care pot sta cu ei în bloc, pe care îi pot întreba lucruri, cu care pot merge la concert. Ştiu că ratingul schimbă asta, veniturile la fel… Însă aş vrea ca publicul să înţeleagă că noi nu sîntem aşa.

– Dintre membrii echipei voastre, de cine v-a fost cel mai tare dor în timpul vacanţei?
R: De Vlăduţ. Habar n-aveţi ce greu e să-ţi faci singur omleta de dimineaţă!
D: Eu cu Vlăduţ am fost la mama. I-am făcut o surpriză. Ne-am dus la Reşiţa fără să-i spunem şi le-am făcut părinţilor mei găluşte cu prune. Deci cu el m-am văzut, iar de cînd m-am mutat, stau la şase minute de Mantea, prin urmare sîntem vecini şi la muncă şi acasă!

Primii bani munciţi

– Spre sfîrşitul anului, familia Simion se măreşte. Dani cînd plănuieşte să devină şi el tătic?
D: Dani… încă se antrenează! Iar dacă nu îi iese, se gîndeşte tot mai serios să roage familia Simion să îi facă un copil, fiindcă am decis cu toţii că ies foarte frumoşi!

– Revenind la muncă, care a fost primul vostru job?
D: Radio. Am rezistat mult. Nu ne-a dat afară nimeni, a trebuit să plecăm pentru că ne mutam amîndoi la Timişoara.

– Ce-aţi făcut cu primii bani pe care i-aţi cîştigat?
R: I-am împărţit. Pentru că eram angajaţi amîndoi pe un singur salariu şi împărţeam bănuţii frăţeşte, în faţa casieriei.
D: Am luat tot ce am găsit de plastic într-un magazin de obiecte pentru casă. Am făcut un colet imens şi am apărut cu el la o nuntă, pentru că bani de un cadou real nu aveam. Primul salariu era de aproape o sută de mii.

– Ce nu v-aţi vedea făcînd niciodată?
D: Politică.
R: N-aş putea niciodată să nasc. Uite că tocmai mi-am adus aminte de vorba prietenilor de la Jukebox, care mi-au aruncat-o din mers: ”Ia uite-l pe Răzvan ăsta ce bine arată după doi copii!”.

– În momentul de faţă, care este cea mai mare realizare a voastră?
R: Că oa­­­menii pe care-i iubesc nu ţin capul în pămînt cînd se vorbeşte despre mine.
D: Felul în care mă privesc oamenii, nu ca pe un om de televiziune, ci ca pe unul de-al lor.