Rareş Năstase resuscitează sistemul sanitar autohton
– Crezi că se mai poate face ceva pentru sistemul
sanitar de la noi?
În primul rând, aşa cum spun toţi specialiştii din domeniu,
sistemul trebuie definit bine la noi, pentru că, până acum,
autorităţile doar s-au lamentat că e subfinanţat. Subfinanţat cât?
Cum? Trebuie să ştim cum trebuie să arate, care spitale sunt
eficiente, care pot asigura un act medical civilizat, câte trebuie
închise, cât personal angajat sau concediat. Sănătatea la noi este
prioritate naţională, cel puţin aşa o consemnează statul în acte
oficiale, dar totuşi noi alocăm 3% din PIB, adică mai puţin ca alte
ţări membre UE, sau ca SUA – care alocă 17%. Cred că cel mai
important ar fi ca spitalele să fie conduse de firme de
management.
– În România, mai există o problemă gravă: diagnostice
greşite. Se moare din asta… În asemenea condiţii, ce şanse mai au
românii?
Problema malpraxisului în România e veche, însă domeniul
neglijenţei medicale nu este reglementat. Atâta timp cât legea care
spune că medicul plăteşte dacă greşeşte vine la articolul
următor şi îl exonerează pe acel medic dacă nu a avut condiţii
corespunzătoare să îşi exercite profesia, iar în multe spitale de
la noi se invocă aceste condiţii când vine vorba de o acuzaţie,
toată lumea scapă basma curată. Medicii români nu au frica celor
din SUA, de exemplu, unde malpraxisul e industrie, iar avocaţii
câştigă procese pe sume fabuloase pentru clienţii lor.
– Tot mai mulţi români apelează la sistemul privat. În
aceste condiţii, cât vor mai rezista spitalele de
stat?
Centre private sunt puţine si nu mulţi îşi permit asigurări
private. Iar peste toate e nevoie de o schimbare de mentalitate.
Din păcate, la noi, cu asigurare privată te poţi trata doar în
sistem privat. Aşa că, la stat, se menţine această letargie, nimic
bun nu se va întâmpla cât timp medicul e stăpânul pacientului şi nu
invers, aşa cum este în ţările civilizate. Deşi pacientul şi
medicul ar trebui să fie parteneri în lupta cu maladia, cât timp
orice bolnav se umileşte ca să fie tratat şi îngrijirea e privită
ca pe un favor, nu ca o pe necesitate, nici condiţiile din
spitalele de la noi nu se vor schimba.