Rareş Năstase – Radiografia unei fraude

– Ce materiale ai pregătit pentru acest sezon la „România, te iubesc!”?

M-am axat în acest sezon pe dramele sociale pe care le găseşti la tot pasul în România, de la oraşe care mor încet, la sate şi comune ce par că nu mai intră niciodată în civilizaţie. Am avut o anchetă despre cel mai mare eşec industrial din perioada comunistă – Termocentrala Anina din Caraş-Severin, un reportaj despre un domeniu de nişă în turismul românesc – pasiunea pentru viaţa militară, sejururi spartane în sălbăticia României şi voi vorbi, de asemenea, despre proiectele fanteziste ale edililor din mediul rural. Nu vor lipsi nici anchetele despre fraudele comise unde te aştepţi mai puţin.

– În general, cât timp îţi ia să realizezi o anchetă?

O anchetă de investigaţie minuţioasă poate fi documentată şi filmată chiar şi în două luni. Mi s-a întâmplat la campania Ştirilor PRO TV – „Naşii tarabelor”, pe care am realizat-o sezonul trecut. O serie de reportaje despre evaziunea fiscală uriaşă din comerţul cu legume şi fructe, mafia din lanţul vânzării produselor alimentare, anchete care au necesitat timp, mai ales pentru a filma anumiţi protagonişti sau pentru a surprinde scene importante, cu camera ascunsă.

– Cum îţi alegi sursele? 

În general, merg pe sursele de încredere, cu care colaborez de ani de zile. Dar se întâmplă des să primesc informaţii extrem de preţioase de la oameni cu care nu mă mai întâlnesc a doua oară. Ţinem legătura ulterior doar pentru a afla ce se întâmplă după difuzarea anchetelor.

– Până acum, care a fost cel mai incitant subiect?  

Cu adevărat incitante sunt anchetele în care reuşeşti să surprinzi în toată splendoarea ei o fraudă. Să pleci de la un pont, ca apoi să dovedeşti cu acte, mărturii şi scene filmate de tine, un fenomen uriaş. Sezonul trecut am filmat despre mafia ţigărilor de contrabandă, importate în România, un reportaj care a presupus multă pândă la graniţa cu poliţiştii, informaţii din interior, convorbiri telefonice înregistrate şi multe dovezi halucinante din dosare mari de corupţie.  

– Dar la capitolul „peripeţii pe teren” cum stai?

La „peripeţii pe teren” aş menţiona blocări în trafic cu maşina, intimidare pentru a nu filma câţiva indivizi, protagonişti extrem de surescitaţi că îi întrebi despre foloase necuvenite. Sunt riscuri oarecum asumate şi prefer să nu intru în detalii, ca să nu dau idei.

– Şi care a fost cea mai mare satisfacţie de până acum?

Satisfacţie ai când afli că despre un subiect abordat de tine se aude în străinătate, la foruri europene, şi că anumite abuzuri sunt blocate de dincolo de graniţele României, după ce la forurile româneşti am bătut la uşi închise de corupţie. Am făcut, spre exemplu, o anchetă despre afacerea microhidrocentralelor, că ulterior să aflu că multe ONG-uri s-au implicat şi povestea a ajuns până la Bruxelles, de unde s-a lăsat cu comisii de anchetă şi finanţări sistate.

– Ce-ţi fac juniorii, Dominic şi Sophia?

Am doi copii care mă surprind zilnic. Sophia desenează foarte bine şi cred că mă moşteneşte, şi mie mi-a plăcut desenul. Face balet, iar la 4 ani vorbeşte bine limba germană, pe care a învăţat-o de mică, de la soţia şi soacra mea. Dominic dansează mult, are ritmul în sânge,  îi iese de minune.

– Cu ce întrebări „incomode” te-a surprins puştoaica ta?

Fiica mea m-a întrebat dacă un ziarist este cel care vinde ziare. M-a mai întrebat de ce există oameni care cerşesc pe stradă, când la bancă sunt atâţia bani şi la magazine atâta mâncare.

– Care este cea mai mare distracţie în familia voastră?

Găsim distracţie într-o mulţime de lucruri care ne înconjoară – mă destinde enorm să mă pun la mintea lor: ne mascăm, organizăm piese cu teatru de păpuşi, facem activităţi amuzante care le pun mintea şi aptitudinile la încercare. Călătorim, povestim, ne jucam şi râdem mult.

Cătălina Matei