Quod erat demonstrandum!

Meciul dintre Steaua si Rapid a demonstrat, inca odata, ca echipele romanesti nu au, inca, maturitatea necesara obtinerii performantei, dar mai ales a gestionarii acesteia.

Ultimul meci pe care Steaua l-a disputat este cel mai elocvent exemplu al faptului ca mai avem mult de munca pana la a ajunge sa gestionam, cu luciditate, performanta. In meciul de aseara, Steaua nu a parut o echipa obosita fizic, ci mai degraba psihic.

Performanta de la Kiev a cantarit greu in mintea jucatorilor militari, astfel incat ei nu au mai reusit o concentrare adecvata pentru un meci cu o asemenea miza. Mai mult, aceasta „neputinta” le-a indus o stare de nervozitate excesiva, Mihai Nesu fiind primul care a cazut prada, prin intrarea criminala pe care a avut-o asupra lui Badoi, eliminarea sa fiind cat se poate de corecta. Si Lovin a fost la un pas sa termine meciul mai repede decat vroia, insa indulgenta arbitrului Salomir l-a ferit de acest lucru.

Pana acum cativa ani, principala scuza a tehnicienilor era faptul ca jucatorii romani nu pot face fata, fizic, unui program miercuri – duminica. Intre timp, acest lucru se pare ca s-a rezolvat, aseara, nici Steaua, nici Rapid neparand echipe fara resurse fizice. Dimpotriva, au jucat intr-un ritm foarte ridicat.

Insa fotbalul modern evolueaza, nu mai este un simplu joc intre doua echipe, care joaca doar de placere. Acum, publicitatea isi face din ce in ce mai mult loc, iar banii si mai mult. Jucatorul nu mai trebuie sa fie concentrat doar la joc, presiunea asupra lui este mult mai mare – e drept si rasplata este pe masura – si de aceea, consumul psihic este foarte intens. Aici, in plan psihic, mai e mult de lucru pentru jucatorul roman.

Mirel Mircea

Steaua – Rapid, scor 1-1