Puricii – veșnica problema

Sezonul estival a luat sfârșit. „Sezonul” puricilor, însa, va continua sa ne enerveze înca ceva timp, pâna când se va instala iarna. Ba mai mult, în apartamentele noastre încalzite (?!), daca nu luam anumite masuri, puricii pot trai o eterna primavara.

Mâncarimi, leziuni ale pielii rezultate în urma scarpinatului… cunoaștem prea bine „pomelnicul” simptomelor datorate prezenței acestor „vampiri” pe pielea patrupezilor noștri. Cu toate acestea, destul de mulți stapâni ignora faptul ca puricii pot transmite sau provoca și diverse maladii. Iata de ce este foarte important sa adoptați, cu ajutorul veterinarului, un „plan de lupta” bine pus la punct.

De când e lumea, câinii și pisicile noastre au purici, pe care ni-i „împrumuta” și noua cu darnicie. Acești paraziți nu sunt specifici, adica nu fac prea multe nazuri și trec de la câine, la pisica sau la om, și apoi traseul în sens invers. De exemplu, Ctenocephalis felis, așa cum arata și numele sau, este o varietate de purice descoperita pe pielea pisicilor dar este, în același timp, și specia cea mai frecvent întâlnita la… câini.

Puricii adulți, adica aflați în faza de dezvoltare, când pot sari în blana animalelor noas-tre, se ascund pretutindeni: în gradini, în tufișuri, în garduri de lemn, pe podelele magaziilor, în grajduri, practic oriunde gasesc un loc unde sa se ascunda de lumina soarelui.

O data ajuns în blana câinelui, puricele se instaleaza ca într-o padure primitoare: se hranește, își face „nevoile” și se reproduce la adapostul firelor de par. Când nu sunt înca suficient de numeroși, trec neobservați, mai ales în cazul câinilor cu blana lunga. Fecalele puricilor, însa, le tradeaza prezența: sunt mici granule negre, cât vârful de ac, asemanatoare cafelei macinate, pe care le putem ușor observa la baza firelor de blana. Daca vedeți chiar un purice, s-ar putea ca deja sa fie foarte mulți…

Cum este imposibil sa eliminam puricii din mediul înconjurator (și daca aveți o pisica sau un câine care nu iese din curte, îi puteți aduce oua sau purici adulți chiar dumneavoastra), exista acum o gama larga de antiparazitare care previn infestarea sau elimina puricii. Pudrele sau antiparazitarele sub forma de prafuri, chiar daca au formula eficienta, se elimina prea repede, nerezistând la apa. În plus, sunt periculoase, deoarece câinele inhaleaza și înghite cantitați deloc neglijabile. Așadar, mai bine evitați-le!

Șampoanele speciale antiparazitare sunt eficace, dar nu au efect de durata. Sunt foarte utile ca tratament de atac atunci când câinele este puternic infestat. Oricum, în asemenea situații, dupa baia cu șampon antiparazitar se aplica un alt produs împotriva puricilor.

Zgarzile (colierele) speciale impregnate nu sunt nici ele foarte puternice, daca animalul are prea mulți purici sau daca zona este puternic infestata. În plus, mai ales la câinii de talie mare, sunt active doar la nivelul gâtului și pieptului, jumatatea posterioara a câinelui ramânând expusa.

Spray-urile și pipetele (spoton) sunt doua forme de prezentare ale unui produs foarte eficient. Au avantajul ca acționeaza timp de o luna și sunt rezistente la apa. Efectul lor preventiv și curativ este indiscutabil, în plus feresc, într-o buna masura, animalul de ciupitura de purice.

Produsele care se administreaza pe cale orala conțin substanțe care nu ucid puricele, ci îi întrerup ciclul de viața (îl „castreaza”). Aceste produse nu sunt suficiente pentru a trata infestarile masive, dar, în asemenea situații, se folosesc în combinație cu alte metode.

Produsele injectabile (tip Ivomec), deși au fost folosite la noi împotriva puricilor și capușelor, nu sunt tocmai cea mai buna soluție. De fapt, ele sunt un fel de antibiotice, cu grad de toxicitate deloc neglijabil, active pe termen scurt (14-15 zile) și destinate, în primul rând, tratarii diverselor forme de râie.

Alergia la saliva de purice
Culcat în coșul lui, câinele se trezește brusc și începe sa se scarpine cu furie. Și se tot scarpina, pâna își face rani. „Dar câinele meu nu are purici”, spun unii stapâni, ducându-se la medicul veterinar, alarmați de fenomen. Din nefericire, destul de mulți câini sunt sau devin alergici la saliva puricilor și, în asemenea cazuri, una-doua ciupituri sunt suficiente pentru a declanșa o adevarata criza.

Aceasta dermatita alergica se manifesta prin prurit intens (mâncarime) și inflamarea zonelor în cauza (în special regiunea lombara și la baza cozii). Leziunile rezultate prin scarpinare sunt uneori atât de impresionante, încât veterinarul trebuie sa recurga la un „extinctor” – adica produse antiinflamatoare – pentru a stinge „incendiul”.

La puii de vârsta mica, o infestare masiva cu purici poate produce o anemie destul de severa, întârziindu-le creșterea și scazându-le important rezistența la boli.

„Boabe de orez”
Pe lânga reacții alergice și anemii, puricii mai sunt și elementul esențial în transmiterea a ceea ce proprietarii de câini descriu ca semanând cu niște boabe de orez. Aceste „boabe” sunt nimic altceva decât segmente dintr-un vierme intestinal numit Dipylidium caninum. Este vorba despre o tenie care poate masura mai mult de un metru și traiește în intestinul câinelui.

Pentru a se înmulți, tenia elibereaza treptat ultimele porțiuni din corpul sau, acele „boabe de orez” observate în fecalele câinilor, care nu sunt altceva decât „saci” plini cu oua de tenie. Uneori, se poate observa ca „boabele de orez” se mișca, lațindu-se sau alungindu-se, fenomenul fiind datorat contracției pereților sacilor. Daca vedeți așa ceva în fecalele câinelui dumneavoastra (și ar fi bine sa „citiți” în ele macar o data pe luna), trebuie sa va adresați medicului veterinar, pentru a va prescrie un produs eficient.

Puricele joaca un rol determinant în infestarea câinilor cu acest tip de tenie: larvele de purice înghit oua de tenie, iar când larva ajunge purice adult, poarta tenia în devenire. Când câinele se scarpina cu dinții, înghite puricele care elibereaza tenia. Din acest motiv, de fiecare data când constatați ca animalul dumneavoastra a „agonisit” purici, efectuați și deparazitarea împotriva teniei.

Din fericire, pâna în prezent, medicina veterinara nu a semnalat ca puricii câinilor ar mai transmite și alte boli infecțioase ori parazitare.

Deparazitarea mediului
Se estimeaza ca fiecare purice aflat în blana câinelui este „însoțit” de înca alți 500 de purici raspândiți în locuința sau în curte. Nu este, deci, suficient sa deparazitați câinele, trebuie obligatoriu sa tratați și mediul. Un purice traiește 2-3 saptamâni și face 20-40 de oua zilnic! Ouale cad din blana câinelui și se dezvolta pe jos, de preferința în colțurile mai întunecoase ale casei sau curții.

Covoarele, mochetele, cuverturile, rosturile gresiei și parchetului sunt locurile ideale. Prima arma pe care o veți folosi este aspiratorul (aruncați imediat sacul, chiar daca nu este plin). Vara, spalați saptamânal paturica sau cuvertura saltelei câinelui (e util sa puneți în apa de spalat un pic de clor). Și podelele trebuie spalate periodic. În cazuri de infestare masiva, vor fi folosite și insecticide specifice (așa-numitele „bombe”), recomandate de medicul veterinar.

Concluzia ar fi ca prezența puricilor nu este o „boala rușinoasa”, așa cum își mai închipuie unii. Rușinos este sa constatam, dar sa nu acționam în consecința! Așa cum fac înca mulți proprietari de câini „de curte”…