Publicitatea începe cu legea bunului simț
Pentru Dragoș Grigoriu, munca în domeniul publicitații înseamna adrenalina. A simțit acest lucru în 1991, cand a pus pentru prima oara piciorul într-o agenție de publicitate.
Însoțea o prietena la un interviu la Graffiti, n-a pierdut vremea, a aflat ca se pot face bani din vanzarea spațiilor de televiziune și a încheiat un contract.
Avea 21 de ani, era student la Electronica, dar s-a angajat la Graffiti și dupa trei luni a renunțat la școala, pentru ca, povestește el, și-a dat seama ca „publicitatea nu este o chestie pe care sa o poți face la seral, ci trebuie sa i te dedici”.
Avea de ales între electronica și publicitate, între un domeniu care îi era familiar și un altul, în care totul era „nou și fascinant”.
Și pentru ca perspectiva unei cariere de cercetator în Silicon Valley i se parea puțin probabila, iar cea de a deveni „cel mai bun reparator de televizoare din București” nu îndeajuns de tentanta, a ales publicitatea. A înființat Tempo Advertising la 1 aprilie 1996, cu o echipa formata din șapte oameni. Primul contract semnat de Tempo a fost cu Bristol Myers Squibb (Upsa), companie care se numara și astazi printre clienții agenției.
„În ultima vreme, din ce în ce mai des am nostalgii legate de frumusețea problemelor din acea perioada; erau vremuri mai romantice”, își amintește Grigoriu.
Pentru el, „orice început are însa o doza de optimism și de speranța în el, care îți da entuziasmul de a acționa. Duce pe toata lumea la un efort de multe ori supraomenesc, dar roadele sunt foarte dulci”.
Despre creșterea pas cu pas
Cu o cifra de afaceri de 2,73 milioane de dolari la sfarșitul primului an de activitate și o creștere a veniturilor de 240% în 1997, Tempo a intrat în topul primelor zece agenții de publicitate din Romania.
„Financiar vorbind, am încheiat fiecare an pe profit. Am avut o creștere exploziva în primii trei-patru ani; exploziva, dar controlata – și din punct de vedere al costurilor și din cel al investițiilor facute”, considera Grigoriu.
Atunci cand pornești la drum așa cum a pornit Tempo, o companie suta% independenta, nu poți planifica totul foarte exact, considera Grigoriu.
„Nu aveam de unde sa știm ce anume ne rezerva viitorul: singura noastra moneda de schimb a fost și a ramas calitatea serviciilor. Atata timp cat dam calitate, vom avea și clienți. Cred ca așa, pas cu pas, am crescut mai sanatos; cred ca așa iese o construcție mai solida”.
Așa cum o privește el, din interior, industria de publicitate din Romania este un organism în plina dezvoltare, iar în mediul de afaceri, caracterizat de o concurența „sangeroasa”, în ultima vreme se observa o maturizare a jucatorilor, fie aceștia agenții, clienți sau furnizori.
„Avem un produs creativ în mod cert mai bun decat în urma cu cațiva ani, oferta de servicii de la furnizori este mai larga, numarul acestora a crescut și observ o tendința de eliminare treptata a anumitor segmente „tradiționale” de monopol”.
Șansa de a greși pe banii companiei
Intrat în lumea publicitații în mod cu totul întamplator, Dragoș Grigoriu considera ca atunci cand ești complet nou într-un domeniu este important sa ți se acorde încredere. Lui i-a acordat-o Cristian Burci la Grafitti și îi este recunoscator.
„Mi s-a oferit ocazia sa fac niște lucruri, chiar ocazia de a greși, iar eu, la randul meu, m-am simțit dator fața de cei mai tineri decat mine sa le acord șansa de a greși pe banii companiei”, spune Grigoriu. În opinia lui, acesta este cel mai bun training – dar și cel mai costisitor.
La Tempo, precizeaza el, nu exista un numar de greșeli limita și nici nu se poate spune ca oamenii de-aici învața din greșeli.
„Cred ca încercam sa le evitam pe cat posibil și de obicei nu le prea facem. În prezent exista o experiența care s-a acumulat și toți oamenii care sunt noi sunt instruiți și avertizați. Nu avem un numar limita de greșeli, avem însa o regula: regula bunului simț”.
Munca în publicitate, crede managerul Tempo, „nu este chirurgie pe creier”, presupune doar foarte, foarte mult bun-simț; apoi, mai ai nevoie și de un simț al observației peste medie, dublat de o capacitate de analiza puțin mai dezvoltata.
În ceea ce privește creativitatea, pe care el prefera s-o numeasca imaginație, spune ca acest domeniu nu trebuie sa fie doar apanajul departamentului de creație.
„Creația este partea vizibila, rasfațata a acestui mecanism, celelalte se vad mai puțin și cumva este frustrant pentru colegii mei de la media planning, de exemplu, pentru ca un plan bine facut se vede mai puțin, trebuie sa-l analizeze un cunoscator”.
Agenția de publicitate cu cea mai rapida dezvoltare pe piața romaneasca din domeniu, conform cifrelor publicate de Advertising Age, Tempo are în prezent 83 de angajați și o cifra de afaceri de 17,5 milioane de dolari.
„Nu m-am gandit neaparat ca ne vom dezvolta așa; acum, dupa șase ani, pot doar sa reflectez daca ar fi fost mai bine sa-mi calculez fiecare mișcare sau a fost mai bine așa cum am facut, pe stilul „grow as you go””.
Sa gasești virgula care lipsește La distanța de șase ani, lucrurile stau altfel decat la început. „La ora actuala trebuie sa fii foarte atent la ce se întampla pe piața, la toate semnele ei și sa știi sa-i prevezi cat de cat mișcarile pentru a putea conserva ce-ai cladit”.
De aceea, dupa perioada inițiala, în care „toți trageau foarte tare, la un loc”, iar el se implica în toate proiectele, Grigoriu a hotarat sa-și „creasca” propriii sai manageri.
Și-a construit „ușor-ușor” un eșalon de management la toate nivelurile, de la financiar pana la creație, media și producție.
În prezent, Tempo este o structura în care responsabilitațile sunt bine delimitate.
„Îmi place sa deleg, dar îmi place și sa știu ca lucrurile funcționeaza așa cum trebuie, drept pentru care verific din cand în cand daca acest lucru se întampla. Iar colegii mei știu ca am acel dar de a gasi dintr-o privire exact virgula care lipsește”.
În ultima vreme, pe piața de publicitate au aparut numeroase agenții noi.
„Poți sa-ți faci oricand o afacere, sa deschizi o agenție, este un proces care nu se va opri niciodata, oricand va exista un tanar ambițios care va dori sa-și caștige libertatea financiara și de decizie.
Pentru orice set de servicii exista întotdeauna cel puțin un client. Dar va ramane întotdeauna clara diferența dintre o agenție „de apartament” și una din primele 15 companii din domeniu. Aceasta ține de infrastructura de servicii furnizate”, crede Grigoriu.
„În cazul Tempo, daca ai nevoie de un serviciu de creație, poți sa alegi dintre cele 12 echipe de art-director- copywriters. Apoi, daca vrei o lucrare în trei zile, ceva ce ar dura în mod normal șase saptamani, îți dam șase echipe. Lucrul acesta nu-l poate face o agenție de tipul one man show. Din fericire, clienții știu diferența, unii au simțit-o pe pielea lor”.
Un business subiectiv
Dragoș Grigoriu crede ca Tempo funcționeaza în ritmul și dupa regulile impuse de mecanismul unei piețe libere, la care fiecare trebuie sa se adapteze; este o regula de supraviețuire, spune el. „La ora actuala, în ceea ce privește activitatea Tempo, nu sunt probleme deosebite, în afara de cele generale care se vad cu ochiul liber”.
Tempo se afla acum la maturitate, crede Grigoriu, într-o faza în care creșterea nu mai este exploziva, ci depinde doar de variațiile pieței sau de anumite mișcari strategice pe piața, de modificari substanțiale de dimensiuni.
„Ar mai exista și o alta posibilitate de a crește: este vorba de o noua faza, cea a fuziunilor și achizițiilor; cred ca piața noastra are maturitatea suficienta pentru ca doua companii din acest domeniu sa poata fuziona. Exista posibilitatea aceasta și în cazul nostru, așa cum exista și cea de a crește prin absorbție, deocamdata însa nu am nici un obiectiv precis”.
În publicitate, independența nu trebuie privita ca un handicap, important este sa conștientizezi contextul și sa gasești soluții, spune Grigoriu.
Dupa el, publicitatea este un business destul de subiectiv, unde oamenii lucreaza cu oameni și unde „conteaza într-o anumita masura și alchimia personala”. În rest, diferența dintre Tempo și celelate agenții o vad cel mai bine clienții, în cifrele lor de vanzari.
Deschis la orice scenariu care i-ar putea ajuta compania sa se dezvolte, managerul Tempo crede însa ca toate lucrurile „vin la vremea lor” și ca trebuie sa se întample „normal și firesc”.
Marturisește ca deocamdata, atat lui, cat și colegilor sai le place independența. Știu care sunt avantajele acesteia, dar sunt conștienți și de reversul medaliei.
„Este un lucru foarte simplu: apartenența la o rețea îți asigura în primul rand un portofoliu de clienți pentru care, din punctul de vedere al relației contractuale, nu trebuie sa-ți bați tu capul – este facuta undeva la Londra, la Paris sau la New York. Noi nu avem tipul acesta de relații: trebuie sa ne caștigam clienții în fiecare zi”.
Cecilia Stroe