PTA

Pentru ca suntem în ianuarie și filmele bune întârzie sa vina pe ecranele noastre m-am gândit ca în loc sa-mi pierd timpul pentru a scrie o parere despre un film prost mai bine spun cuiva „La Mulți Ani!”. Pentru ca regizorul Paul Thomas Anderson (PTA) e nascut pe 1 ianuarie și tocmai a împlinit 35 de ani. Și pentru ca e un tip genial, iar geniile trebuie încurajate și promovate. Pentru ca acum câteva zile am vazut pe DVD „Magnolia”, un film nedistribuit la noi, din pacate.

Deși unii „prieteni” vor spune ca în fine Giurgiu a descoperit filmul asta dupa mai bine de 5 ani recunosc cinstit ca l-am tot vânat dar pur și simplu n-am reușit sa îl vad. Am ramas masca dupa ce s-a terminat iar cele 3 ore de vizionare (da, e un film cam lung…) au trecut pe nesimțite. Nu mai am nici un dubiu ca PT Anderson este wonder kid-ul cinema-ului american și cred ca ne aflam în fața unui caz foarte rar: un regizor care a impresionat înca de la debut iar toate cele 3 filme pe care le-a facut sunt supertari.

Eram în America în toamna lui 97 cînd a aparut Boogie Nights, tradus la noi absolut tembel „Jurnalul unei vedete de film porno”, probabil sperând sa faca casa plina la defunctul cinema „Luceafarul”. PT era aclamat în gazetele americane drept noul Scorsese iar cadrul-secvența din începutul filmului era mega-laudat.

Tot atunci, a început sa se iveasca steaua lui Philip Seymour Hoffman, unul dintre cei mai interesanți și buni actori americani care joaca însa eroi bizari și nu foarte pe gustul publicului. Mi s-a parut geniala ideea lui PTA de a face un film despre industria de film porno și de a nu arata decât în final, în ultima secunda, penisul eroului principal. și asta spre disperarea unei cronicare din Seattle care scria absolut justificat ca e o crima sa ții spectatorii încinși pîna la final, iar când în fine le arați ceva, „ceva-ul” ala nu e adevarat, ci o imitație de cauciuc. E drept, destul de lunga…

Apoi a urmat „Magnolia” despre care voi zice doar ca va ramâne un film de referința, ca tagline-ul filmului de pe site-ul devoratorilor de cinema (imdb.com) e „Lucrurile pot merge nasol. Oamenii rezista. Dar atunci când ploua, începe de fapt Potopul.” Tom Cruise cred ca face cel mai bun rol al lui ever iar muzica lui Aimee Mann e de vis. Sa faci un film ca asta la 28 de ani mi se pare destul de îndrazneț și straniu în același timp.

Despre ultimul film al lui PTA, „Punch Drunk Love” (Amețit de dragoste) vazut la noi pe ecrane și pe HBO nu voi spune prea multe decât ca l-am vazut la festivalul de la Rotterdam acum 2 ani iar un spectator l-a întrebat nevinovat pe PTA de ce a separat în mod bizar anumite secvențe cu momente lungi de grafica multicolora. Raspuns: Habar n-am. Cred ca am fumat cam mult pot în momentele alea.

Nu mai e de spus decît: „Români, cautați Magnolia și n-o sa va para rau”. PTA, La mulți ani!

Tudor Giurgiu