ProFM de 15 ani
Cristi Schnebli – Marele şef
E de 10 ani la ProFM. Cum a ajuns aici? “M-a adus cineva cu maşina, pentru că pe vremea aceea nu aveam nici maşină, nici carnet. Acum, sînt director! Am maşină, dar carnet – nu! Din aceşti ani, îmi amintesc chefurile de pe terasa sediului ProFM din Victoriei, party-urile de MujDay, Propaganda ProFM, Revelioanele din Piaţa Revoluţiei, vedetele care au trecut pe la noi prin studio. De unde să încep?”, se întreabă el retoric.
A ajuns la ProFM prin transfer, ca fotbaliştii. “Celor de la ProFM cred că le-a plăcut cum am driblat şi mi-au făcut o propunere pe care am acceptat-o. Deja se împlinesc trei ani de cînd am aterizat aici şi mă simt la fel ca în prima zi – ca acasă. O casă haioasă, agitată, plină de evenimente şi de profesionişti. Aici, am avut parte de bîlbe care m-au făcut să intru în pămînt de ruşine (înlocuiţi cîte o literă în cuvinte precum “mut”, ”furat” şi vedeţi ce iese), de accidente precum căzutul de pe scaun în timp ce vorbeam la radio sau de glume din partea colegilor în timp ce eram în direct“.
Nono Semen – Visul cu maşina de gunoi
A venit la ProFM cu o casetă demo în mînă, pe care i-a dat-o lui Andrei Gheorghe. Se întîmpla în 1999. Înainte de ProFM Bucureşti, a prestat la Tîrgu Jiu. Lucra la radio împreună cu cei doi fraţi ai lui. “Eram trei la un singur post de radio!“. La ProFM i s-a împlinit un vis. “De cînd eram copil, visam că voi conduce într-o zi o maşină de gunoi. Fiind la curent cu fantezia mea, colegii de la ProFM au acţionat în consecinţă şi mi-au făcut rost, de ziua mea, de o maşină de gunoi nou-nouţă! Roxana Ciuhulescu le-a fost complice. Mi-a spus că în faţa clădirii mă aşteaptă, pentru un test drive, o maşină tunată. Cînd am ajuns, am văzut o maşină de gunoi cu un banner mare pe care scria “.
La sugestia fratelui lui, Marius, a zis să-şi încerce norocul cu o casetă demo la un post de radio. “Surpriza plăcută a fost că m-au acceptat din prima. La început, citeam ştiri noaptea şi mă bîlbîiam într-o veselie. Au urmat cursuri de specializare şi mult antrenament la dublaj de voci pentru Canal 31. And the rest is history! Deşi sînt suporter al Universităţii Craiova, colegii mi-au făcut o megasurpriză de ziua mea şi mi l-au adus în studio pe Ionel Dănciulescu. El e născut cu o zi înaintea mea, aşa că am sărbătorit împreună. A fost unul dintre cele mai tari lucruri care mi s-au întîmplat. În caz că am uitat să menţionez, eu eram în direct la radio cînd s-a petrecut toată treaba“.
“Pe vremea cînd ajungeam eu la ProFM, se potcoveau ascultătorii cu Manu Chao şi săreau aşa de sus că dădeau cu capetele în sutienele Andrelelor, dar nu disperau şi nici nu comentau, căci pe vremea aceea dădea PRO TV primul milion din istoria televiziunii şi era aşa de frumos că nici nu-mi păsa că facultatea se afla şi ea pe undeva printre emisiuni sau că examenele nu se potriveau deloc cu interviurile cu Iris si Blazzaj. Acum, Escu e bătrîn, iar zeul Schnebli şi semizeul Nono s-au gîndit să îl pună să facă ProFM’sCOOL, o emisiune săptămînală despre… liceeni. Din aceşti ani, o întîmplare tare alături de colegi a fost în 2006 la Susai, la team building. Eu, Sara şi alţi 11 dilii am pornit televizoarele din camerele colegilor care dormeau, din exteriorul cabanei, şi am dat volumul la maximum după ce am găsit postul Taraf TV”.
A ajuns la ProFM acum trei ani, după ce i-a trimis lui Schnebli un demo care a fost refuzat, încă unul refuzat şi încă unul acceptat. “M-am trezit singur-singurel în creierii nopţii cu un show pe mînă. A urmat ProFM’sCOOL, emisiunea pe care o fac şi acum alături de Escu, în care am strîns sute de poveşti de spus la o bere. Una ar fi că Michi de la Şuie Paparude trebuia să cînte live în emisiune şi ne-a demolat tot studioul de producţie în încercarea disperată de a găsi un cablu cu care să-şi conecteze aparatura. Alta ar fi că, deşi studioul nostru e plin de vedete, de obicei restul radioului e pustiu la ora la care sîntem noi on air. Însă, în seara în care a venit Nicoleta Luciu, ne-am trezit cu colegi din toate departamentele. Fiecare îşi uitase în studio cîte ceva“.
“Mutarea la ProFM a venit cît se poate de firesc în acelaşi timp cu preluarea MTV-ului de către trust. Cît priveşte o întîmplare haioasă, se făcea că într-o zi de 1 martie florile ajungeau în mîinile femeilor, poze multe se prestau, autografe se semnau. Toate bune pînă cînd ni s-a impus schimbarea locaţiei, motiv pentru care ne-am urcat pe ATV-uri ca nişte adevăraţi cavaleri în geci de piele şi am ambalat motoarele. În drum către noua locaţie, ca-n filmele cu Vin Diesel, viteză, adrenalină, scîrţîit de roţi, semafoare pe galben. Iată, iese-n cale un gard! Acesta şi-a făcut slujba de apoi sub apăsarea greutăţii unui coleg. Colegul de doi metri şi 80 de kg n-a păţit nimic, dar imaginea lui din care a devenit ne-a amuzat copios“.
“M-am îndrăgostit de radio ascultînd ProFM. Aici am vrut să fiu, aici am ajuns, aici este ţara mea. Am programul cel mai tare din weekend. O puştoaică a spus că aberez, dar, după ce-o să mai trăiască vreo 15 ani şi-o să mai citească ceva , o să mă priceapă. Şi apoi o să aibă şi ea . Mi-amintesc prima întîlnire cu celebritatea, atunci cînd Liana Stanciu îşi căuta geanta înnebunită. Era greu de găsit pentru că eu mă aşezasem cu fundul pe ea. Liana nu-i la ProFM. Dar eu sînt, aşa că se leagă, nu?”.
“La ProFM am ajuns pe 1 ianuarie 2006 şi îi datorez totul lui Tzurlă. El şi-a dorit dintotdeauna să lucreze la ProFM. A venit şi mi-a propus să mergem la postul lui de suflet cu un proiect de matinal care a fost acceptat. Şi aşa ne-am trezit că ne trezeam de luni pînă vineri, la 5 dimineaţa, ca să prezentam ApropoFM. Am organizat un concurs în matinal şi am dat ca premii bilete la sferturile de finală ale Cupei UEFA. Împreună cu Tzurlă, am adunat toţi cîştigătorii şi am format echipa ApropoFM, care era îmbrăcată în tricouri ProFM roşii. Acest fapt a creat puţină confuzie la stadion pentru că jandarmii nu înţelegeau dacă ţinem cu Dinamo sau cu Steaua. În cele din urmă am mers în galerie la Steaua, dar unii dintre cîştigători, care erau dinamovişti, şi-au susţinut echipa. Nimeni nu a fost rănit în timpul acestei acţiuni… “