Producatorii din industria alimentara își negociaza viitorul

Demararea negocierilor privind alocarea cotelor de producție din agricultura și industria alimentara alocate României dupa aderarea la UE a început, deja, sa provoace nemulțumiri în rândul unor producatori.

Cotele vor fi împarțite în funcție de producțiile fiecarui jucator din perioada de referința 1998-2002 iar actuala alocare va avea efecte asupra afacerilor acestora pentru urmatorii 10 ani de dupa momentul aderarii. Intrarea pe piața a unor noi jucatori dupa momentul aderarii va fi foarte dificila, putând fi realizata prin intermediul achizițiilor sau fuziunilor cu un jucator deja existent pe piața.

Producatorii nu știu înca care sunt modalitațile exacte de imparțire a producției și cer urgentarea alocarii cotelor.

Cele mai sensibile domenii, care s-au conturat pâna în acest moment, sunt zaharul, laptele și tutunul.

Primul dintre acestea i-a împarțit pe producatori în doua tabere, a celor care produc zahar din sfecla de zahar și a celor care rafineaza zahar brut din trestie de zahar importata.

România a negociat cu UE o cota de producție de 440.000 de tone zahar pe an ( circa 180 de milioane de euro), din care 109.000 de tone obținut din sfecla de zahar, restul mai puțin cele 9.000 de tone de izoglucoza (un zahar lichid obținut din porumb și folosit în industria alimentara) fiind alocat pentru zaharul obținut din trestie de zahar.

Conflictul se anunța cu atât mai ascuțit cu cât la nivelul UE a fost demarata o reforma la nivelul producatorilor de zahar prin care vor fi reduse subvențiile, iar prețul zaharului se va prabuși de la peste 700 de euro/tona la circa 450 de dolari/tona, cu puțin peste cel de pe piața româneasca.

Modificari vor fi facute și la nivelul subvențiilor alocate producatorilor de sfecla de zahar care vor primi o subvenție înjumatațita fața de anii anteriori, și ea comparabila cu cea primita de cultivatorii români de sfecla de zahar. Problema cea mare este ca România va trebui în doar doi ani de zile sa-și tripleze producția interna de sfecla pentru a ajunge la cotele negociate cu UE.

„Nu înțeleg de ce au început negocierile pe cotele de producție și nu se știu nici regulile dupa care vom juca în anii urmatorii pentru ca jucatorii din aceasta industrie sa-și faca calculele pentru perioada post-aderare”, spune Emilian Dobrescu, reprezentantul Agrana România, liderul pieței românești de profil. Agrana este un producator austriac, care detine 2 fabrici de zahar pe piața romaneasca și una de amidon și are afaceri anuale aici de circa 70 de milioane de euro.

Primele contacte pe marginea negocierilor au reușit sa împarta industria de profil în doua tabere: a celor care susțin ca fabricile de zahar ar trebui sa produca zahar atât din sfecla de zahar cât și din trestie de zahar pentru a fi rentabile și a doua, care se împotrivește acestui lucru și care solicita cote de producție care sa nu se bazeze exclusiv pe perioada de referința (1998-2002) în urma careia a fost stabilita viitoarea producția a României, dorind sa ia în calcul și producția de anul trecut.

Unul dintre exponenții celei de-a doua categorii este Marr Sugar România , deținuta de Marat Safin un mogul rus cu o avere de circa 300 de milioane de dolari. Safin are afaceri și în industria de profil din Moldova și în urma cu circa un an a încercat sa urmeze modelul lui Roman Abramovici facând o oferta de cumparare pentru clubul englez de fotbal Manchester United.

Marr Sugar nu este membru al Patronatului Zaharului din Romania din cauza suspiciunilor care planeaza asupra acestei firme privind importul de zahar brut.

Adrian Majeru, directorul general al Marr Sugar România, spune ca așteapta ca firma sa sa primeasca o cota de 70-80.000 de tone de zahar.

Dobrescu spera ca negocierile pe marginea cotelor sa fie definitivate pâna la mijlocul acestei luni pentru ca precontractele privind achiziția sfeclei de zahar pentru anul urmator sunt pe cale de a fi semnate iar jucatorii din industrie nu știu cum sa-și planifice afacerile pe anii urmatori.

În industria laptelui negocierile pornesc de la o cota anuala semnata pe 3,3 miliarde de litri ( circa 230 de milioane de euro), deși inițial se anunțase o cota de 5,2 miliarde de litri.

Florin Popescu, președintele APRIL, o organizație care grupeaza importanți producatori de profil, și-a exprimat nemulțumirea fața de scaderea cotei alocate României.

„Am protestat dar degeaba. Pe de alta parte, la ora actuala, exista prea mulți poli de decizie la nivelul autoritaților care vor sa demareze negocierile fapt care bulverseaza jucatorii din industrie”, afirma Popescu. El crede ca autoritațile sunt preocupate la acest moment mai mult de pregatirea alegerilor. Popescu spune ca în urma negocierilor va trebui ca laptele ce urmeaza sa fie prelucrat în industrie sa-l depașeasca pe cel de pe piața libera. „Acum este o situație anormala în sensul ca exista mai mult lapte pe piața libera decât cel prelucrat la nivel industrial”, afirma președintele APRIL.

Jean Valvis, președintele grupului LaDorna spune ca cota de lapte negociata cu UE este foarte buna. „Grecia sau Italia au negociat niște cote de lapte mici în raport cu consumul lor intern și acum sunt dependente de laptele venit din Germania sau Austria. Cota negociata cu UE este de trei ori mai mare decât laptele procesat acum în unitațile specializate”, afirma Valvis.

Pe fondul unei ofensive fara precedent la nivelul UE împotriva producatorilor de țigarete, dar și a culturii de tutun care va duce, în scurt timp, la eliminarea completa a subvențiilor pentru tutun și practic la mutarea acesteia spre Estul Europei, România a reușit sa obțina o cota de producție de doar 12.000 de tone/an (de trei-patru ori mai mica fața de producția din anii de glorie) mult mai mica fața de ce au obținut bulgarii – 60.000 de tone – și fața de necesarul intern al României.

„Am fost cei mai slabi negociatori la nivelul UE în privința culturii tutunului obținând o cota de producție extrem de mica”, spune Ioan Niculae, președintele grupului InterAgro, unul dintre acționarii Societații Naționale Tutunul Românesc (SNTR) SA. El este proprietarul unei facilitați de procesare a tutunului la Zimnicea în care a investit circa 6 milioane de euro și unde are o capacitate de procesare de 18.000 de tone.

„În ultimii ani statul nu a dat nici un fel de importanța acestei culturi iar acum dezastrul care se prefigureaza este urmare a lipsei de atenție pentru tutun. Aceasta, din pacate, nu prea mai prezinta interes pentru fermieri. Este inexplicabil cum de autoritațile nu au vazut aceasta mișcare care se profileaza acum la orizont și anume mutarea culturii de tutun catre est”, susține Niculae.

Gilda Lazar, Director Corporate Affairs JTI România, spune ca JTI nu folosește tutun de pe piața interna motiv pentru care problematica cotei de producție a tutunului din România nu intra în atenția acestui producator de țigarete.

Deocamdata acestea sunt cele trei domenii care stârnesc interes, însa nu este exclus ca, în urmatorii ani sa apara conflicte și la carnea de porc sau în alte parți.

„Deocamdata la carnea de porc nu sunt probleme pentru ca România a negociat o cota de producție de circa 7 milioane de capete (n.r. în fermele specializate se cresc acum circa 500.000 de porci) însa nu este exclus ca, dupa intrarea în forța a americanilor de la Smithfield pe piața și a creșterii producției interne sa se iște conflicte și la carnea de porc. La mezeluri nu sunt probleme pentru ca nu avem negociate cote de producție”, afirma Radu Timiș, președintele și acționarul majoritar al producatorului de mezeluri Cris-Tim București.

Sorin Minea, președintele Romalimenta, organizație din care fac parte jucatori din industria alimentara,spune ca România nu a facut cele mai bune negocieri, dar rezultatele venite în urma acestora sunt acceptabile. „Daca nu ai o politica coerenta de negocieri te trezești ca UE îți da jumatate din ceea ce ai cerut și jumatate din ceea ce nu ai nevoie”, afirma Minea.

Stelian Negrea
Ziarul Financiar