Prințul lasa Șeherezada pentru Bloomberg

În octombrie anul trecut, la cateva saptamani dupa atentatele de la 11 septembrie, la jurnalele de știri ale televiziunilor din întreaga lume aparea chipul zambareț al unui arab cu mustați, dar fara barba de taliban, care dadea mana cu primarul de atunci al New Yorkului, Rudolph Giuliani, oferindu-i o impresionanta donație de 10 milioane de dolari pentru victimele atacurilor de la World Trade Center.

Giuliani a refuzat însa donația dupa ce darnicul arab a comentat ca SUA ar trebui sa-și reconsidere politica în conflictul din Orientul Mijlociu și sa adopte o poziție mai echilibrata fața de cauza palestiniana, fiindca „frații noștri din Palestina continua sa fie macelariți de mana evreilor, în timp ce lumea întreaga își întoarce fața de la asta”.

Sa faci cadouri Americii cand ai o asemenea retorica și pe deasupra mai ești și compatriot al lui Usama Bin Laden trebuie sa fi parut new-yorkezilor obosiți de priveliștea zilnica a morții o sfidare greu de înțeles.

Totuși, musafirul lui Giuliani n-are nimic comun cu imaginea islamistului încrancenat de ura fața de SUA și evrei. Dimpotriva: prințul Alwaleed Bin Talal Abdulaziz Al-Saud e probabil unul din cei mai entuziaști participanți la viața Americii.

Nu numai fiindca majoritatea banilor lui provin din investiții în firme din Statele Unite, dar și pentru ca, tot studiind cum poate caștiga de pe urma jocului burselor și al concurenței, a ajuns sa admire sincer civilizația americana.

„Sunt un musulman practicant, dar sunt și un om modern. Sunt un saudit, dar și un fan al New Yorkului. Cred în sistemul american și în stilul de viața american; ma consider un aliat al Americii, un ambasador al SUA în Arabia Saudita. Intenționez sa raman cel mai mare investitor neamerican în New York – și aceasta pentru ca am încredere în Statele Unite”, spunea el în octombrie trecut, chiar dupa ce donația sa a fost respinsa de primarul Giuliani.

Daca asemenea declarații pot parea de conjunctura, înca mai relevant e faptul ca, așa cum au spus toți reporterii straini care l-au vizitat, ca prințul Alwaleed nu se lipsește nici în deșert de telefon și de Internet și nu scapa din ochi CNN-ul și CNBC-ul nici cand se duce sa schieze în Elveția.

Și nimeni nu poate face asta numai din nevoia de a urmari mersul propriilor investiții, fara sa-i placa în fond nici telefoanele, nici Internetul, nici respectivele posturi de televiziune și nici companiile unde investește.

Speculații cu terenuri

La 45 de ani, prințul e pe locul 11 în topul Forbes al miliardarilor lumii, cu o avere de 20 miliarde de dolari, acumulata spectaculos pe parcursul a cațiva ani care I-au adus și pierderi, și caștiguri: maximul (pana acum) l-a atins în 1998, cand a avut în portofoliu 25 de miliarde de dolari.

Greșește însa cine îl aseamana cu vetuștii șeici ai petrolului din deceniile trecute, plini de bani pentru ca apartenența la aristocrația saudita le permitea sa profite de pe urma principalei bogații a țarii și sa fie solicitați de orice investitor strain ce-și cauta aici parteneri de afaceri.

Alwaleed n-a încercat niciodata sa caștige din petrol, iar modul dinamic și inventiv în care și-a acumulat și administrat averea n-are nimic comun cu lenea orientala a supraponderalilor sai antecesori.

Prințul Alwaleed este nepotul regelui Abdul Aziz Al-Saud, cel ce a creat regatul modern al Arabiei Saudite în 1932.

Tatal lui este prințul Talal, frate al actualului rege Fahd, iar mama este prințesa Mona, fiica primului premier al Libanului independent.

Alwaleed și-a petrecut copilaria la Beirut, iar dupa ce tatal sau s-a întors în țara natala, a studiat la Academia Militara Abdul Aziz din Riyad, instituție despre care spune ca l-a învațat ce înseamna disciplina.

A fost trimis apoi în SUA, unde a absolvit Menlo College din California – școala foarte la moda pe atunci printre arabii înstariți – și Universitatea din Syracuse, de unde a plecat cu o diploma în științe sociale. Imediat dupa absolvire, s-a întors la Riyad.

Povestește cu placere cum a facut primul milion – de fapt primele milioane: dupa ce a primit în dar de la tatal sau 15.000 de dolari și o casa în valoare de 1,5 milioane (pentru capitalul de pornire, nu e rau) s-a apucat de speculații cu terenuri, reușind sa obțina 2 milioane dintr-o investiție de 150.000 de dolari.

Prin 1983 avea deja 450 de milioane, lucru pe care îl considera perfect explicabil: „Pe atunci era foarte posibil sa cumperi un teren cu un milion de dolari și sa-l vinzi dupa un an cu 15 sau 20”. Pe urma a facut prima experiența de joc cu acțiunile, reușind un soi de preluare ostila a bancii United Saudi Commercial Bank.

Fapt e ca în scurt timp a acumulat suficienți bani ca sa poata da lovitura cea mai importanta a carierei sale de investitor, cumparand în 1991 acțiuni în valoare de aproape 600 milioane de dolari la Citicorp.

La momentul respectiv, Alwaleed deținea deja 4,9% din acțiunile Citicorp, adica sub limita de 5% de la care calitatea sa de acționar ar fi devenit publica, dar s-a decis sa-și tripleze investiția.

În țara n-ar mai fi avut unde sa-și plaseze banii cu folos (prețurile petrolului scazusera și era recesiune; în plus începuse razboiul din Golf și nici o investiție nu mai era sigura); pe de alta parte, acțiunile Citicorp scazusera drastic, grupul bancar trecea printr-o perioada nefasta și mulți îi prevesteau chiar falimentul.

Prin urmare, prințul a cumparat acțiuni Citicorp la 15 dolari bucata, sigur fiind ca e o companie prea mare ca sa se prabușeasca, dar și ca numele și extinderea ei în toata lumea îi vor oferi lui ca investitor ocazia de a acționa la scara mare.

Cumpar companie în pragul falimentului

Nu s-a înșelat. În 1998, înainte de megafuziunea cu Travelers Corp., titlurile Citi erau cotate la 141 dolari, ceea ce însemna pentru Alwaleed 5,8 miliarde de dolari, la o participație de 9,1% din capital; la o zi dupa anunțarea fuziunii, valoarea pachetului de acțiuni deținut de Alwaleed a crescut cu înca 1,6 miliarde.

Deși de atunci prințul a mai vandut din acțiuni, valoarea participației lui la Citigroup a reprezentat (și reprezinta și acum) cam jumatate din averea sa personala.

Toamna trecuta avea o cota de 3,8% din Citigroup, reprezentand 10 miliarde de dolari; între timp a gasit ca un preț de 43 de dolari pe acțiune e „atractiv” și a decis sa mai cumpere titluri de înca jumatate de miliard.

A cumpara acțiuni ale unei companii mari, cu nume de marca, într-un moment nefavorabil pentru companie, adica atunci cand prețul acțiunilor coboara, apoi a pastra acțiunile pe termen lung, cinci-zece ani și a le savura creșterea a devenit de atunci tactica preferata a prințului saudit.

În zece ani, foarte rar s-a întamplat sa nu funcționeze aceasta tactica a „investiției în valoare”, opusa speculațiilor legate de cumpararea și vanzarea rapida de titluri în funcție de oscilațiile pieței.

E drept ca la unele pachete de acțiuni a renunțat mai repede decat ar fi avut de gand: anul trecut, înainte de 11 septembrie, aerul de recesiune din SUA l-a alarmat suficient de tare ca sa-și vanda pe rand, în pierdere, participațiile la Coca-Cola, Gillette sau McDonald’s.

În schimb, dupa 11 septembrie 2001 a declarat ca nu va vinde nimic din portofoliul sau american, fiindca are încredere ca economia SUA e solida și ca-și va reveni dupa șoc – firește, un șoc lucrativ pentru prinț, care a recunoscut ca „scaderea prețului acțiunilor americane a creat oportunitați bune de cumparare”.

În afara de Citigroup, Alwaleed a mai cumparat în acea perioada, la prețuri mici, acțiuni AOL Time Warner în valoare de 450 milioane (prințul avea deja la AOL titluri în valoare de peste 900 milioane de dolari) și Priceline.com de 100 milioane („una din puținele companii de Internet care au supraviețuit turbulențelor din acest sector”).

Miliardar arab fara palat nu se poate

S-a vorbit mult despre pierderile prințului de pe urma faptului ca a avut o încredere excesiva în acțiunile vedetelor de pe Nasdaq (Ebay, Amazon, Priceline).

Alwaleed a urmat în permanența o tactica exact opusa celei adoptate de Warren Buffett, cunoscut tehnofob care a preferat mereu sa investeasca în companii ale , chiar cand Internetul parea singurul loc demn de a plasa bani.

Totuși, chiar daca au fost spectaculoase, pierderile prințului de pe urma investițiilor în dot-com-uri nu l-au adus în sapa de lemn, pentru ca portofoliul princiar a fost în permanența suficient de diversificat încat orice pierdere sa poata fi echilibrata de caștiguri obținute din alte investiții.

Pe de alta parte, pentru a judeca o pierdere trebuie avute în vedere sumele pe care le ai la dispoziție; cand e vorba de 20 de miliarde de dolari, ca în cazul lui Alwaleed, nu conteaza foarte tare o pierdere de un miliard, de pilda.

„Daca un tip investește și pierde 1% din valoarea neta a averii sale, care e problema? Pentru mine, asta e ca la carte. Nu sunt îngrijorat deloc. A fost criza din Golf, a fost criza asiatica, a fost criza ruseasca – acțiunile mereu coboara și apoi urca”, spune Alteța Sa, cu un optimism imposibil de zdruncinat.

E drept ca și consilierii sai în materie de investiții au un cuvant important de spus. Bancheri de la Citibank, agenți de la Saatchi&Saatchi și analiști de la Andersen lucreaza pentru compania sa de investiții, Kingdom Holding, una din cele mai importante din Arabia Saudita.

Prințul nu merge niciodata singur în calatoriile de afaceri; are doua Boeing-uri cu care își transporta numeroasa suita de cate ori pleaca sa descopere o noua oportunitate de investiții.

În strainatate întotdeauna trage la hotelurile sale – Four Seasons, Fairmont sau, daca merge la New York, Plaza Hotel.

Cat despre stilul sau de viața, e un miliardar care chiar traiește ca un miliardar. În fiecare joi și vineri, „week-end-ul” musulmanilor, se retrage la tabara sa din deșert, langa Riyad, unde beduinii, camilele și corturile se armonizeaza destul de bine cu laptopurile, faxurile, imprimantele și televizoarele uriașe deschise în permanența pe CNN și Bloomberg.

Pana la cinci dimineața, prințul nu face decat sa se informeze continuu despre acțiunile unde a investit și despre alte acțiuni ce s-ar putea dovedi demne de interes.

Toata noaptea vorbește la mobil cu agenții lui, se uita la televizoare, citește rapoarte de analiza financiara, citește presa pe Internet, bea ceai și îi saluta pe beduinii veniți sa-i ceara bani și sa-l ridice în slavi pentru marinimia lui.

În afara de refugiul din deșert, și-a construit la Riyad un palat arabesc luxos, cu 317 camere, 520 de televizoare, 400 de telefoane, piscine, palmieri și așa mai departe, care l-a costat 310 milioane de dolari. Aici sta a treia lui soție (cu 22 de ani mai tanara ca el), împreuna cu fiul și fiica lui din prima casatorie.

Un arab care asculta Michael Jackson

Prințul saudit afirma ca nu-I place sa impuna vreo decizie conducerii companiilor în care investește. „Cand cumpar o firma, cumpar creierele – managementul, experiența, know-how-ul și numele. și îmi place întotdeauna sa iau ce e mai bun”.

Totuși, n-ar fi întru totul corect sa i se aplice eticheta de investitor pasiv, atata vreme cat multe din plasamentele lui sunt de fapt încercari de a susține o anumita afacere din interior, în speranța ca ea îi va aduce nu numai profit, ci și glorie.

Nu e vorba atat de celebrul lui eșec cu lanțul de restaurante Planet Hollywood, unde a angajat zadarnic bani și eforturi ca sa salveze firma de la faliment, dar și ca sa se afle în preajma vedetelor care au fondat-o; nici de asocierea lui Alwaleed cu Michael Jackson, caruia I-a sponsorizat turneul mondial HIStory din 1996.

Ambele aventuri sunt o dovada aproape înduioșatoare a atașamentului princiar fața de lumea americana, întruchipata perfect de vedetele de la Hollywood și de muzicianul megastar.

Mult mai important e, în schimb, ceea ce a facut în lumea araba, de la finanțarea companiei Arab Radio&Television sau activitatea de producator al mai multor cantareți saudiți și pana la introducerea tehnologiei digitale în zona, în virtutea credinței marturisite ca viitorul aparține celor ce folosesc cele mai rapide mijloace de comunicare.

A investit în 1995 în primul portal arab (arabia.com), apoi într-un ISP și, în 1998, în compania Teledesic, operatorul unei rețele de sateliți de comunicații, printre fondatorii caruia s-a numarat Bill Gates.

A înființat o școala privata, Kingdom Academy, care sa ofere tinerilor instrucția tehnica și noțiunile de engleza absente din școlile de stat axate pe educația religioasa.

A deschis în capitala saudita Kingdom Center, un complex comercial și centru de afaceri în valoare de 450 milioane de dolari; aici a creat și un etaj destinat exclusiv femeilor, unde acestea își pot face cumparaturile fara sa fie nevoite sa stea acoperite cu valul.

Sfaturi politice la Ground Zero

Pana la un punct, acestea sunt gesturi de pionier entuziast, care își folosește banii ca sa descopere teritorii noi; așa sunt și numeroasele lui proiecte de a investi în agricultura din Uganda, în bancile din Ghana sau în turismul din Mozambic.

Dar, mai mult de atat, sunt gesturi politice, care ar putea pregati o eventuala cariera de om de stat. Cu cațiva ani în urma, presa occidentala s-a întrebat cu ironie daca bogația lui Alwaleed e chiar a lui sau daca e vorba de o avere de familie pentru care numele prințului nu e decat o eticheta.

Ulterior s-a vorbit, dimpotriva, de invidiile intense starnite în randul rudelor de inteligența și repeziciunea cu care Alwaleed a reușit sa ajunga miliardar.

Invidiat sau nu, deși prințul își declara sprijinul total fața de regele Fahd și de ceilalți nobili unchi, averea lui imensa începe sa-I creeze influența asupra a ceea ce se întampla în regat.

Nu e de uitat nici filantropia staruitoare a Alteței Sale, care în fiecare an ofera saudiților și altor arabi saraci ajutoare în valoare de 200 milioane de dolari.

Și daca mai adaugam și orgoliul manifest al unui tip încantat sa fie numit „Warren Buffett al Arabiei” și sa traiasca într-un palat demn de poveștile celor 1001 de nopți și sa dea sfaturi americanilor în materie de diplomație chiar pe ruinele WTC, ideea ca prințul va intra la un moment dat în politica devine plauzibila.

„N-am zburat 13 ore pana la New York ca sa-mi respinga Giuliani donația; treaba lui era sa ia banii, nu sa raspunda la comentariile mele. A afirmat ca eu încerc sa justific atacurile teroriste; cum aș fi putut sa fac așa ceva? Era nevoie sa le spun americanilor ca exista multa frustrare în lumea musulmana și nu regret nimic din ceea ce am spus.

Eu nu aștept de la SUA decat sa aplice rezoluțiile ONU 242 și 338, care cer Israelului sa se retraga în granițele din 1967. Oare e nevoie ca America sa-și încheie acțiunile în Afganistan ca sa se concentreze asupra politicii sale fața de palestinieni? Un adevarat lider trebuie sa poarte mai multe razboaie simultan, nu cate un singur razboi”.

Probabil ca la un moment dat prințul va intra în politica și va ajunge sa vorbeasca despre criza din Orientul Mijlociu în loc de criza financiara asiatica.

Dar e foarte greu de imaginat un Alwaleed care nu mai urmarește cursul acțiunilor la CNBC și nu mai citește rapoarte de la Salomon și Goldman Sachs pana la cinci dimineața.

Crenguța NicolaeZIARUL FINANCIAR