Primul meu reportaj despre Craciun facut in noaptea de Revelion

Inceputul a fost nasol, ca orice preludiu de petrecere, cand (inca) am toate hainele pe mine si pantofii in picioare, ca odata, dupa un Revelion, m-am trezit dimineata intr-o scara de bloc, descult, cu ciorapii facuti ghem si bagati in incaltarile pe care-mi sprijineam capul. Dar divaghez!

Am facut cunostinta cu invitatii pe care nu-i cunosteam si carora le-am uitat numele in secunda doi, bineinteles, deoarece am fost mai atent sa ma prezint eu decat sa-i ascult cum ii cheama pe ei.

Apoi, pentru ca lucrurile erau inca la inceput si lumea vorbea incet si zambea politicos, am ciugulit doar vreo doua saratele, sa nu par mancau, desi la foamea pe care o aveam as fi halit tot platoul de chiftele si tava de placinta.

Mi-am turnat intr-un pahar vreo opt degete de whiskey, in care am aruncat niste cuburi de gheata, stropindu-ma de alcool pe camasa si in ochi, de mi-au dat lacrimile, spre mirarea celor prezenti, care au crezut ca plang beat inca de la noua seara, si am plecat sa socializez cu invitatii.

La un moment dat…

Citeste continuare acestei povestiri, „Jurnalul unui roman in state, in criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro

Text: Silviu Brizu (Chicago)