Primul Crăciun în tranşee

Trupele au acţionat spontan, fără să discute în prealabil şi, în mod cert, fără permisiunea oficială a superiorilor. Legenda spune că britanicii i-au auzit pe inamicii lor nemţi cîntînd colinde de Crăciun, aşa că au început şi ei să cînte. La final, ambele tabere din tranşee au ridicat pancarde prin care îşi urau reciproc “Crăciun fericit!“. La scurt timp, cîţiva curajoşi au trecut liniile inamice cu mîinile ridicate, iar soldaţii din tabăra opusă s-au grăbit să-i întîmpine. Pînă ca oficialii să-şi dea seama ce se întîmplă, întîlnirea avusese loc, iar mulţi comandanţi ori s-au făcut că nu văd ori s-au alăturat bucuroşi petrecerii. În multe locuri de pe front, armistiţiul a ţinut toată ziua de Crăciun. Soldaţii au împărţit frăţeşte mîncare, ţigări şi alte provizii, ba chiar au împrumutat echipament taberei inamice, pentru ca aceasta să-şi îmbunătăţească condiţiile în care trăia. S-a jucat fotbal cu orice putea trece drept minge, iar trupurile căzute în No man’s land au fost îngropate creştineşte. Pentru o zi, înainte ca sîngerosul conflict să izbucnească din nou, ura a fost dată uitării, iar soldaţii au redevenit oameni.

Documentar
sîmbătă, 16.30,TVR Cultural