Prietenii știu de ce

Îmi place. E deja a doua oara când mi se întâmpla. Ma dau de ceasul morții ca nu ma mai încânta nimeni și nimic în afara de Moș Craciun și, când ma pregatesc sa pun televizorul la naftalina, se gasește, în general unul din doi, maximum trei, sa ma faca sa ma razgândesc. Bine ca știu, macar n-o sa mai pun la suflet cele doua-trei saptamâni de chin.

Saptamâna asta, dupa ce m-am intoxicat cu valuri de sarbatori fericite venite de la te miri ce produse și producatori obsedați sa umple spațiul vizual cu tot felul de povești imbecile, razbunarea a venit când speram mai puțin, producând un efect similar cu doua cani de zeama de varza înghițite pe nerasuflate dupa o noapte de beție. Mi-a luat pur și simplu durerea de cap. Deci se poate.

Moș Craciun e de data asta personaj într-o poveste plina de umor, cu cap și coada. Are tot ce-i trebuie. Atmosfera de basm, încadraturi perfecte, personaje memorabile și, cel mai rar întâlnit, umor sanatos. Când am descoperit ca Moșul a scapat la o bere mai lunga între doua livrari, pierzând controlul saniei și ajungând în cele din urma sa-și înfiga unul din reni în peretele unei case, trebuie sa recunosc ca mi-am schimbat puțin parerea despre potențialul creativ în prag de Ignat. Cu atât mai mult cu cât reclama pur comerciala pentru o Bergenbier Fara Alcool are și un guler alb, social, fiind prin urmare, susținuta de Brigada de Poliție Rutiera. Nu știu al cui e meritul, cert e ca echipele de la McCann, Interbrew și Poliție au cu ce sa se dea mari prin festivaluri în 2006.

În ce ma privește, satisfacut fiind și de produs și de reclama, mai am o singura necunoscuta pentru Craciunul asta. Înca nu mi-e foarte clar daca sa conduc fara sa beau sau sa beau fara sa conduc.

Andi Moisescu