O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford și institutul J. Craig Venter au folosit datele provenite de la peste 900 de lucrări științifice și 1.900 de experimente pentru a simula interacțiunea moleculară și efectele acesteia asupra celor 525 de gene ale celei mai mici bacterii cunoscute, Mycoplasma genitalium (și da, bacteria trăiește acolo unde sugerează numele său).
Chiar dacă au folosit o putere de calcul uriașă, un cluster de calculatoare cu 128 de noduri, simularea unei diviziuni celulare a durat peste 10 ore și a generat o jumătate de gigabyte de date.
Studentul Jayodita Sanghvi, membru al echipei de cercetare, explică și motivul acestei simulari software: „Nu poți cunoaște cum funcționează ceva până când nu îl reproduci chiar tu. Dacă ai un model funcțional, vei face descoperirile mult mai repede”.
Potrivit specialiștilor, trecerea de la înțelegerea funcționării individuale a genelor la simularea unui întreg organism este un uriaș pas înainte, deschizând drumul către înțelegerea unui organism, a creșterii sale și a stării sale de sănătate sau de boală.