Premiera pentru Raducanu

Dupa doi ani la Steaua, Claudiu Raducanu a fost convocat în premiera la echipa nationala de selectionerul Anghel Iordanescu pentru turneul din Portugalia

În decembrie ’99, prima achizitie a lui Victor Piturca de la numirea ca antrenor la Steaua a fost Claudiu Raducanu, de la FC Extensiv, un atacant de 23 de ani pentru care gruparea din Ghencea a platit 165.000 de dolari. Folosit constant în returul campionatului 1999-2000, Raducanu nu a gasit drumul spre gol decît în etapa a 32-a. Atunci, la Galati, Steaua învingea cu 5-4 pe Otelul, iar Raducanu reusea o tripla.

În urmatorul sezon, în tur a marcat numai de doua ori, adevarata explozie a olteanului producîndu-se partea a doua a campionatului, cînd a compensat plecarea lui Vladoiu din Ghencea prin 10 reusite, multe dintre ele decisive. Titular de drept în formatia lui Victor Piturca, Raducanu a continuat sa confirme si în toamna trecuta, desi a înscris de numai 6 ori, astfel ca golgeterul la zi al Stelei a fost convocat la echipa nationala.

„N-am pierdut timpul în vacanta”

Claudiu, cînd ai aflat de convocarea la echipa nationala?

Acum cîteva zile, cînd a venit la club lista cu jucatorii aflati în vederile domnului Iordanescu. Ma bucur enorm, pentru mine este o onoare sa ajung la acest nivel, mai ales ca pîna acum n-am mai fost în preajma lotului decît la un trial organizat de Ladislau Boloni.

Nu ti-e greu, imediat dupa vacanta, sa intri la joc?

Crezi ca în vacanta am stat degeaba? În nici un caz. Am mers aproape zilnic la fostul meu club, FC Extensiv, am tras de fiare, am facut alergare împreuna cu Alex Piturca, plus cîte o miuta la sala în fiecare seara. Nu ca mi-ar fi spus nea Pitii, dar nu pot sa stau degeaba. Eu zic ca o sa-mi fie de folos acum.

Ti-a fost teama sa nu ajungi la reunire cu prea multe kilograme în plus?

N-am eu necazuri d-astea. Am stat mereu bine cu greutatea, fara sa fac cine stie ce eforturi, sa ma feresc sa manînc ceva. Cînd am avut pofta am intrat la sarmale, la cîrnati, tot ce se obisnuieste de Sarbatori. Însa în limite normale, sa nu-mi cada greu la ficat. Cît despre bautura, nici sa n-aud. Nici cînd ne da voie antrenorul sa bem dupa masa un pahar de vin rosu. Doar îl pup cum se spune, sa dau noroc cu baietii si atît.

Desi esti golgeterul echipei, continui sa ratezi cam mult.

Asta da, recunosc. Nea Piti ma pune mereu la treaba si eu încerc sa fac tot ce spune, sa-mi corectez aceasta deficienta. Nici acum n-am uitat ratarea din meciul cu Sportul. Daca marcam era 2-0 si nu mai întorceau ei rezultatul. Am fost foarte suparat atunci. Dar am avut ghinion, terenul era greu, mi-a sarit mingea exect cînd s-o dau în ate.

Mai fac colegii glume pe seama ta?

Asta cu glumele e o prostie. Cum sa nu stiu care e diferenta dintre un iaht si o masina? Nu e nimic adevarat, nu stiu cine le-a inventat. Urla invidia în unii, cum se ridica unul se gaseste cineva sa bage prin presa cîte o chestie d-asta, sa se razbune. Dar stii ceva? Pe mine nici nu ma afecteaza, nici nu ma intereseaza.

Esti cam retras cînd e vorba de interviuri.

Recunosc ca nu ma omor dupa asa ceva. Cel putin în fata camerelor de luat vederi. Nu sînt obisnuit si ma cam pierd. Mie îmi place sa discut fata în fata, nu la televiziune. Oricum, nu e treaba mea sa dau interviuri, ci sa dau goluri. Acum am ocazia sa confirm si la echipa nationala si sper sa nu dezamagesc daca voi fi folosit. Chiar si cînd eram la Extensiv visam sa joc pentru România, asa ca n-am de gînd sa ratez aceasta ocazie, chiar daca deocamdata e vorba doar de echipa nationala fara jucatorii din strainatate. Toate la timpul lor, eu îmi doresc mereu sa ajung mai sus.
Sursa: www.prosport.ro