Prada-m-ash și n-am cui

Aceasta este o confesiune. Din suflet o fac, pentru ca scriu la revista, altfel n-aș spune nimanui nimic.

Sunt la Prada, pe Broadway, New York. Da, știu, nu știu ce caut aici. E o imensitate de magazin, de vreo 2000 de metri patrați, pe doua nivele, cu haine și pantofi pe care i-aș numi extravaganți, pe alocuri… Aranjate cu schepsis pe niște sertare imense atârnate în corzi din plafon, nici nu ma îmbie, nici nu ma resping. Întind mâna… Și amețesc!. What the hell?

Adica sertarele astea imense, prinse-n sfori, se clatina când le atingi doar. Și-ți dau senzația aia tâmpita, ca lumea-ntreaga fuge cu tine. Înțelegi? Cu tâlc mesajul! Ok. Marturisesc ca ma simt fezandata de prezentarea comerciala. Și gata pentru alte fițe.

Uite, pijamaua asta pufoasa, așa de matase cum e, de matase bej care va sa zica, e 3000 de dolari!! Adica în Century 21 e tot bej, tot de matase, tot molutza, model clasic, dar nu e Prada, și face doar 30 de dolari. Got it? Tunica militara, brodata manual cu margele și cristale Swarovski, face 6000 de dolari. Și pîna la urma, știi ceva? De ce n-ar face ea 6.000 de dolari, daca pijamaua e la 3000??? Logic. Percepția mi se schimba. Comparațiile îmi par pertinente. Iar în lumina noii filosofii de viața, lovitura de grație e tușa de maestru: blana de vizon, scurta pîna la genunchi și de asemenea extrem de banala ca model, face 20.000 de dolari. What an offer!

Și ajung la raionul de pantofi. Trec în revista cizmele de 2000 de dolari, cu detașarea omului pentru care suma nu înseamna nimic. Sandalele de 500 de dolari și șlapii de 1000. 500… și 1000… îmi suna acum în ureche a cifre de zar. Pîna la urma e Prada, you know?

Trec mai departe, gândindu-ma de ce sacrificii aș fi în stare ca sa-mi iau o pereche de sandale de aici. În dreptul șlapilor portocalii, de piele întoarsa, cu toc auriu, ma opresc cu un presentiment. 160 de dolari? No way!!! Adica, practic, pe gratis?? Sa am eu norocul asta, sa-mi cada pleașca ceva, orice, de la Prada??? Dumnezeu e prea bun. Aș putea și eu sa strig acasa, daca vreau, din vârfului patului: „Iubitule? M-aș duce la baie… Îmi aduci, please, din hol șlapii Prada?”

Olivia Steer