Poveşti de pici cu George Buhnici

– ”Cina care s-a pregătit singură”… Cum ai ajuns la povestea asta? E doar un basm necunoscut sau e… o dorinţă de-a ta, bine ascunsă?
Îmi plac poveştile chinezeşti pentru că sînt o sursă de inspiraţie şi înţelepciune acumulate în mii de ani. Cît despre soarta eroului nostru, ea spune multe despre dorinţele şi problemele bărba­tului… chiar modern.

– Cît de uşor ţi-a fost să schimbi microfonul de la Ştirile PRO TV cu o carte de poveşti, chiar şi pentru cîteva minute?
Mi-ar fi plăcut să am mai mult timp şi să interpretez măcar semiartistic. Am jucat piese de teatru în şcoală şi îmi place. A fost o goană între două ştiri, dar m-a încărcat pozitiv pentru că ştiam că fac ceva bun pentru copii.

– De cînd n-ai mai citit poveşti?
De anul trecut. Serios. Am citit deja de două ori, cu mare plăcere, ”Cercul mincinoşilor” de Jean-Claude Carrière. O colecţie de povestioare inspirate de civilizaţii vechi şi înţelepciunea popu­lară. Ştiţi, genul de bancuri cu tîlc în care apar personaje precum Nastratin, Iţic, Bulă şi alţii.

– Care au fost comentariile iubitei tale atunci cînd te-a văzut pe site?
Surprinsă plăcut. Sper să spunem po­veşti pentru trei peste un anişor sau doi.

– Obişnuieşti să stai la poveşti?
Mai stau seara la poveşti. Cînd am timp, răsfoiesc o revistă mai bună sau o carte. Apreciez însă şi o poveste la un pahar de limonadă.

– Dintre toate ”poveştile” tale de la Ştiri (vameşii bulgari, autostrada care nu se mai termină sau taxa auto), pe care ai alege-o pentru un bestseller?
Toate au potenţial de banc sau fabulă, însă cea cu vameşii ar face cititorul să rîdă mai bine şi să înţeleagă mai mult. Deşi pe mine nu m-a distrat prea mult.

Aventurile lui Iron Man

– Dacă ai inventa un personaj de poveste, cum ar arăta?
Ar fi clar un zburător. Un fel de Iron Man. Îmi plac zborul şi viteza. O com­binaţie periculoasă, dar, ce să faci, vîrsta…

– Tu cu ce poveşti ai crescut?
Am citit de patru ori ”Legendele Olimpului”. Eram fascinat de zei. Pro­me­teu, care a furat focul, Hercule cel puternic sau Zeus atotputernicul mă făceau să visez. O să rîdeţi, însă cînd eram mic inventam şi eu poveşti cu fratele meu. La culcare, unul începea povestea, iar celălalt continua. Aşa au apărut ”Aventurile din junglă ale cuiului”. Nu vă zic mai mult.

– Cît de importante crezi că mai sînt basmele pentru copii?
Foarte. Din poveşti, copiii află că lucrurile au o logică şi o ordine. Că binele învinge. Eu aşa am plecat de acasă. Cu gîndul că binele trebuie să învingă. Şi uite că asta s-a transformat într-o profesie.

– Dacă ai fi din nou pici, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
M-aş reapuca de prototipul de bici­cletă pe care l-am abandonat în clasa a şasea. O struţocămilă dintre o semi­cursieră şi o ”ţoaclă de 6 martie”.