Povestea crizei hârtiei igienice din 1973 și… încă ceva

10. Criza norvegiană a untului

O nefericită combinație a scăderii surselor de materie primă și creștere a cererii a condus, în 2011, la o criză de unt.

Ploile torențiale din vara acelui an, urmate de creșteri ale cererii de 20% în octombrie și 30% în noiembrie au făcut ca prețul unui pachet de unt să atingă echivalentul a 50 de dolari în perioada de dinaintea Crăciunului.

Situații precum licitarea pentru cumpărarea de unt online sau cumpărăturile făcute în Suedia vecină, unde vânzările de unt au crescut cu 2.000%, au devenit frecvente, la fel ca și contrabanda. Un cuplu de suedezi a fost surprins încercând să introducă în țară 250 de kilograme de unt la un singur transport.

9. Criza de hârtie igienică din 1973

Deși nu a existat cu adevărat o criză, oamenii au fost speriați de declarațiile unor persoane publice, astfel încât s-au comportat ca atare.

În decembrie 1973, celebrul moderator american de emisiuni TV Johnny Carson (Late Night TV) a anunțat la o oră de maximă audiență că urmează o iminentă criză de hârtie igienică. Luând de bună informația, oamenii s-au repezit la magazine pentru a-și face stocuri, de acest lucru profitând imediat comercianții, care au mărit prețul.

Din fericire, „criza” a luat sfârșit a doua zi, când Carson a explicat că declarațiile sale din ziua precedentă au fost o glumă.

În același an, peste Pacific, japonezii aveau deja nervii întinși la maxim din cauza războiului arabo-israelian, țara lor depinzând de petrolul din Orientul Mijlociu. Declarația unui membru al Guvernului din 31 octombrie, în care cerea japoznezilor să-și reducă consumul de hârtie a fost una dintre cele mai proaste lucruri care se puteau întâmpla.

Sute de oameni au năvălit în supermarketurile din Osaka, golind rafturile, iar imaginile prezentate la televiziune au făcut ca alții s[ procedeze la fel. Declarația unui alt oficial care invita populația la calm, pe 2 noiembrie, nu a făcut decât să ațâțe și mai tare goana după hârtie igienică, fiecare cumpărând cât putea.

În momentul când criza s-a terminat, cea mai mare parte a populației avea acasă stocuri suficiente pentru un an de zile.

8. Criza americană de carne

Criza de carne din 1910, cauzată de o creștere explozivă a populației combinată cu reducerea numărului de animale a îngrijorat destul de mult autoritățile pentru ca acestea să aprobe construirea unei ferme de hipopotami în Louisiana.

Louisiana se confrunta cu o problemă ciudată: adusă în țară cu ocazia unei expoziții de bumbac, zambila de apă japoneză a început să se înmulțească necontrolat, blocând căile navigabile. Congresmanul Robert Broussard a preluat ideea exploratorului Frederick Burnham, care spunea că hipopotamii vor mînca zambilele, curățind astfel apele, după care vor fi mancați de către populație, carnea lor „fiind foarte delicioasă și conținând foarte puțină grăsime” și a reușit să obțină o finanțare de 250.000 de dolari pentru acest proiect.

În cele din urmă criza a fost rezolvată prin creșterea suprafețelor alocate creșterii de vite.

7. Myanmar este disperat după banii cash

Dacă există vreo țară în care aproape nimeni nu vrea să-și țină banii în bancă iar încrederea în ATM-uri este egală cu zero, aceasta este Myanmar.

Sancțiunile internaționale împotriva regimului militar din Myanmar au blocat introducerea cardurilor (primul ATM a fost instalat în 2013) și au consus la creșterea corupției din bănci la cote inimaginabile, oamenii fiind nevoiți să mituiască personalul acestora pentru a-și retrage proprii bani din bănci.

Rezultatul: Mai puțin de 10% din populație are un cont bancar, oamenii umblând cu portofelele burdușite de bani. Mai mult, nu sunt acceptate decât bancnote în stare impecabilă, orice cută sau pată ducând la refuzarea acestora, astfel că păstrarea banilor între filele cărților pentru „îndreptarea” lor este o practică curentă.

6. Hiperinflația din Ungaria

Dacă inflația este un fenomen întâlnit destul de des, hiperinflația se petrece destul de rar, dar cu atât mai grav.

Dacă inflația din 1920 din Germania a avut un vârf de 32.000% pe lună, hiperinflația din Ungaria din 1945-1946 a fost de miliarde de ori mai mare.

În 1946, la apogeu, prețurile din Ungaria se dublau la fiecare 15,6 ore, astfel că în ianuarie, guvernul a înlocuit noneda pengo cu adopengo, care avea valoarea de cîteva mii de miliarde mai mare. Rămas încă in circulație, pengo nu mai valora nimic – cu 100 de milioane de pengo nu puteai lua absolut nimic.

Cea mai mare bancnotă tipărită avea valoarea de 100 de milioane de miliarde de pengo, astfel că mormane de bancnote, care nu valorau nimic, puteau fi văzute zăcând pe străzi.

Pe 1 august 1946, Guvernul ungar a introdus forintul, garantat cu aur și valute straine, care a rezistat până în zilele noastre. Paritatea forintului față de pengo era nemaiîntâlnită: 1 forint era echivalent cu 400,000,000,000,000,000,000,000,000,000 pengo.

5. Economia Elveției este prea bună

Începând cu 2008, fiecare țară a trebuit să se zbată serios pentru a-și menține economia funcțională. În Europa cel puțin, Elveția a fost singura țară care nu a avut astfel de probleme, ba din contră.

Datoria publică mică, șomajul scăzut și exporturile masive au făcut ca francul elvețian să se întărască cu 30% față de euro.

Elveția a devenit astfel victima propriului succes, exporturile devenind mai scumpe, sporind costurile companiilor,  în timp ce costurile datoriilor populației au crescut la rândul lor, determinând Guvernul să slăbească artificial valoarea propriei monezi.

4. Koro – furtul de penisuri

În ultimele decenii, dar mai ales în 1990-2000, multe țări africane s-au confruntat cu Koro – o iluzie în masă care face bărbații să creadă că penisurile lor se micșorează sau chiar că au fost… furate.

Au existat numeroase cazuri în care bărbații, până la găsirea unui șaman, umblau cu greutăți atașate de penis pentru a evita micșorarea lui.

Vinovații au fost imediat găsiți – era vorba de vrăjitori. problema cu Koro nu a fost panica propriu zisă creată, ci mai ales reacția publicului. 

În 1990, în Ghana, 12 „hoți de penisuri” au fost bătuți de moarte de mulțime, în Nigeria alți 12 au fost uciși în 2001 și alți 5 în Benin, în același an.

Șeful poliției din Congo a explicat frustrarea pe care i-a produs-o Koro: „Atunci când îi spui victimei că are încă la el penisul, el îți răspunde fie că s-a micșorat, fie că a devenit impotent. Și asta fără să se ducă acasă și să verifice dacă mai «funcționează»”.

3. Criza de Kimchi din Coreea

Nu există un aliment mai important în Coreea de sud decât Kimchi. Această fel de mâncare făcut din varză murată are aproape un statut religios în țară, fiind servită la fiecare masă. Restaurantele o oferă gratis, așa cum este ketchup-ul în Statele Unite.

„Tragedia națională”, o „criză care apare o dată la un secol”, s-a produs în 2010 când ingredientul de bază, varza napa, s-a scumpit cu 500%. Rezultatul a fost previzibil: pe lângă scumpirea Kimchi-ului, a început să nu se mai găsească.

Pentru soluționarea crizei, Guvernul a suspendat taxele de import pentru varză iar președintele a declarat public că va mânca numai varză „inferioară”, importată din Europa și Statele Unite. La rândul lor, guvernele locale au început să ofere populației varză subvenționată, lumea stând la coadă ore în șir pentru a intra în posesia ei.

2. Operațiunea „păr de porc„

Penuria de locuințe este o problemă comună multor țări, unele dintre acestea având slabe speranțe să o depășească vreodată.

În 1944, Australia a demarat un program de construcție de locuințe, pentru satisfacerea cererii imense de case. Toate lucrurile au mers bine, cu excepția unuia singur o criză cronică de pensule. Mai mult, pe piața mondială se înregistra o criză de păr de porc, materie primă pentru confecționerea pensulelor.

Singurul mare furnizor de păr de porc la nivel mondial, China, se afla în mijlocul unui război civil, iar exporturile erau oprite.

Misiunea de a rezolva această problemă a revenit Aviației Regale Australiene, care trebuia să aducă 20 de tone de păr de porc din Chongqing. Chiar dacă misiunea a fost primită în mai, aviatorilor australieni le-au trebuit nu mai puțin de cinci luni pentru a o îndeplini.

1. Criza șoarecilor de laborator

Pe 10 mai 1989, un incendiu izbucnit la Laboratoarele Jackson din Maine a distrus aripa destinată producției de șoareci, făcând și 400.000 de victime.

Laboratoarele Jackson aprovizionau cu șoareci de laborator (40.000 de exemplare săptămânal) peste 11,000 de laboratoare de cercetare din întreaga lume, multe exemplare fiind unice sau create special pentru studierea a diferite boli cum ar fi SIDA sau diverse forme de cancer.

Incendiul a fost numit „dezastru național”, multe dintre cercetările în curs fiind abandonate, din cauză că schimbarea subiecților ar fi afectat acuratețea rezultatelor.

Paguba a fost estimată la 40 de milioane de dolari, asigurările plătind 15 milioane, laboratorul solicitând alte 25 de milioane Congresului SUA pentru reluarea activității.