Povestea celebrei fotografii a lui Mihai Eminescu

Portretul a fost realizat în anul 1869, în Piața Sf. Wenceslas, atunci când Eminescu avea 19 ani. Așa îl cunoaștem noi pe Eminescu, aceasta era fotografia din cărțile de Limba Română: profil aproape sculptural, frunte înaltă, păr pe spate, papion.

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a lăsat rar fotografiat. Cu el se cunosc patru portrete mai celebre.

Portretul care a fost considerat o bună perioadă de timp imaginea reprezentativă a poetului îi aparține lui Franz Duschek (fotograf al Curții), un fotograf ceh care-și avea studioul pe Str. Franklin din București.

Franz Duschek

Fotografia a fost realizată în perioada 1880-1883, atunci când Eminescu avea în jur de 30-33 de ani, și a fost publicată de Titu Maiorescu într-un medalion cu portretele membrilor asociației culturale Junimea; acesta e și motivul pentru care poetul a ajuns în atelierul lui Duschek. Portretul a fost folosit ulterior în volumul princeps intitulat Poesii, dar și în revista „Familia”, la moartea lui Eminescu, în 1889.

În acele vremuri, fotografii cereau onorarii mari fapt ce îi punea în dificultate chiar și pe oameni cum era Eminescu. Acesta poate fi și una dintre cauzele pentru care nu există foarte multe imagini cu poetul.

Mihai Eminescu

În afara celebrului său portret mai există un desen în care Mihai Eminescu se află în public, dar unde este mai greu de reperat, o reproducere din 1904 a „Calendarului Minervei”, reproducerea lui Jan Tomas după un original de la AC Cuza care este și cea care a intrat în istorie.

Jean Bieling: „înfățișarea unui om de rînd, istovit, sdrobit, pierdut, umbra lui Eminescu”

Ultima fotografie a poetului este cea realizată prin anii 1887-1888 de către fotograful Jean Bieling din Botoșani.