… potopul de topuri

24 10. 2005, 11:47
Am mai vorbit despre febra topurilor, un soi de virus al mileniului trei. Trebuia sa revenim asupra problemei pentru ca, toamna, clasamentele explodeaza pur și simplu. Suntem o societate a numerelor, nu mai putem gandi decat în topuri, clasamente, comparații. Cu alte


Am mai vorbit despre febra topurilor, un soi de virus al mileniului trei. Trebuia sa revenim asupra problemei pentru ca, toamna, clasamentele explodeaza pur și simplu.

Suntem o societate a numerelor, nu mai putem gandi decat în topuri, clasamente, comparații. Cu alte cuvinte, și cel mai anonim Ionel din cine știe ce catun uitat de lume poate fi descris ca: deținatorul locului 23 în clasa a 3-a, la geografie, etapa sateasca; al cincilea în topul celor mai sexy flacai de pe ulița principala și putem continua… S-a facut și o reclama buna la radio pe tema asta! Oricum, e clar ca asta e modul de descriere preferat în lumea noastra. Fie ca e vorba despre o afacere cu pufuleți, fie ca e vorba despre cea mai mare vedeta de cinema, CV-ul e cam același. Trebuie sa știm locul în funcție de bani, marimea sanilor, lungimea parului și multe altele, dupa caz.

Alta chestie. Nu ne intereseaza neaparat cel mai bun! Nu de asta suntem noi disperați dupa topuri. Vrem sa vedem întreaga desfașurare a clasamentului. Sa-l vedem și pe nefericitul de pe locul doi, și pe ala de pe locul 100. De aia creeaza atatea frustrari Nobelul: pentru ca nu știi niciodata locul doi sau trei. Nu-i știi pe pierzatori. Nu ai pe seama cui sa barfești. Cand ai doar caștigatorul la dispoziție, toata chestia devine deprimanta…

Campionii topurilor fanteziste sunt, de departe, cei de la VH1: cele mai tari case, cele mai „hot” scene dintr-un videoclip, cele mai tari balbe, cele mai tari bijuterii etc. Și nu sunt organizate așa, oricum, ci cu sute și sute de personaje din showbiz…

De unde isteria topurilor? Pentru ca oricine poate fi premiant. Nu se poate sa nu gasești o categorie la care sa nu te încadrezi, fie ea și una tocmai onoranta. Scriitorii de anticipație își imaginau tot felul de societați în care cetațenii purtau, în loc de nume, numere. Deocamdata traim într-o societate în care ne purtam numele împreuna cu locul nostru în diverse topuri…

Sa încheiem cu o culme a tuturor topurilor: Ion Iliescu a acordat, în timpul madantului de președinte, titlurile de „Serviciu Credincios” și „Medalia Naționala de Merit” unor oameni care nu pot fi identificați, în ciuda eforturilor. V-am zis ca oricine poate intra în top! Chiar și cei care nu exista!

Costi Rogozanu (costi.rogozanu@apropo.ro)