Însă, ei simt vibrațiile care ajung la nivelul pământului. Atunci când un șarpe pare să „te audă venint”, el simte, de fapt, mișcarea pământului sub picioarele tale. Deși un șarpe nu pare să aibă auz, își compensează acest defect prin celelalte simțuri.
Majoritatea șerpilor pot vedea foarte bine. Ochii lor sunt mereu deschiși, pentru că șerpii nu au pleoape mobile. Ei observă mișcarea prăzii mai bine decât forma sau culoarea ei. Șerpii au un simț al mirosului foarte ascuțit și își pot recunoaște animalele de pradă, inamicii și semenii cu ajutorul mirosului.
Șerpii au un simț, înrudit cu mirosul și gustul, în plus față de oameni. Ei pot extrage particule chimice din aer, de la nivelul pămțntului sau de pe alte animale sau obiecte, cu ajutorul vârfului limbii lor despicate. Șarpele își plasează, apoi, vârfurile limbii într-o pereche de deschizături de pe cerul gurii sale. Deschizăturile conțin celuli nervoase extrem de sensibile. Cu ajutorul lor, el poate identifica acele particule ca fiind mâncare, inamici, prieteni sau altceva.
De fapt, șerpii au un simț chimic atât de dezvoltat încât pot localiza urmele altui animal precum un ogar bine dresat. În plus, anumiți șerpi cum sunt vipera de groapă, alte vipere și anumiți șerpi boa au un simț de negăsit la alte animale. Ei pot simți dacă un animal de pradă este mai cald sau mai rece decât împrejurimile.
Acest simț al căldurii îi ajută să localizeze și să atace un animal de pradă în întuneric, fără să îl vadă.