Credința că cârtița este un profet al vremii este veche. Cârtița sau marmota este un animal care hibernează. Trăiește într-o vizuină pe perioada iernii. Conform tradiției, cârtița iese la iveală pe 2 februarie, de aceea ziua respectivă a fost denumită Ziua Cârtiței. Din momentul în care iese la iveală, se presupune că cârtița se va uita la peisaj. Dacă ziua este noroasă, iar cârtița nu-și vede umbra, ea va rămâne afară. Se presupune că este un semn bun.
Vremea vă rămâne blândă în ultimele zile ale iernii. Dar dacă cârtița își vede umbra, pentru că cerul este senin, se retrage în vizuină pentru a mai dormi câteva zile. Conform tradiției, vor urma încă șase săptămâni de vreme deosebit de rece. Ziarele fac tot posibilul pentru a menține tradiția, pentru că este o poveste bună, deși cei mai mulți dintre oameni nu se mai încred. Cârtița nu are niciun motiv să prevestească vremea. Nu are abilități pentru așa ceva.
Un alt motiv pentru care Ziua Cârtiței este considerată doar o poveste este că cârtița nu iese din vizuină de fiecare dată pe 2 februarie. Câte o dată iese înainte de 2 februarie, iar alteori iese după data respectivă. Există jurnaliști care forțează ieșirea cârtiței din vizuină pe 2 februarie, tocmai pentru a-i face poze și a menține tradiția. Evident, dacă afară este frig, cârtița nu va dori să iasă la iveală ci caută să se bucure, în continuare, de căldura din vizuină. Tradiția a pornit din Europa și avea în prim plan aricii. Pelerinii au dus tradiția în America și au transferat-o la cârtiță. Există încă zone din Ungaria în care populația își face planuri vizavi de vreme în funcție de urșii care revin la viață după perioada de hibernare.