Poporul migrator

Apropo.ro / 03.12.2007, 00:00
Poporul migrator
Povestea păsărilor migratoare este ca o promisiune... Promisiunea întoarcerii. Dacă îşi duc la bun sfîrşit călătoria, adesea de mii de kilometri, presărată cu primejdii, dacă traversează munţi, oceane nesfîrşite, o fac ca răspuns la o necesitate vitală: supravieţuirea. Migraţia lor este lupta pentru supravieţuire.
Primăvara, păsările din emisfera nordică îşi iau zborul spre ţinuturile arctice, acelea unde s-au născut – numai acolo se pot reproduce. Unele zboară fără oprire zile şi nopţi. Altele, cu multe opriri, de-abia ajung la destinaţie, cu mari eforturi. Toate se folosesc de instrumente astronomice pentru a naviga de la o altitudine la alta, Soarele şi stelele, şi sînt la fel de sensibile la cîmpul magnetic al Pămîntului precum acele unui compas. În ţinutul arctic, puii ies din găoace şi vor fi nevoiţi să înveţe repede să zboare şi să se pregătească pentru testul suprem: prima lor migraţie. Vara arctică se va sfîrşi curînd, iar migraţia de toamnă presupune să-şi ia zborul către tropice, uneori fără părinţii lor. Prin ce mister reuşesc să ajungă într-un loc anume, la distanţă de mii de kilometri, făcînd pentru prima dată acest drum?
În emisfera sudică, alte specii se pregătesc să-şi ia zborul. Dacă albatrosul poate aluneca prin valurile uriaşe, pinguinii, inapţi pentru zbor, vor înota pe distanţe uriaşe. Totuşi, rîndunica de mare are cel mai lung traseu de migraţie, 36.000 de kilometri, iar insulele biciuite de vînt din ocean sînt locul ideal pentru ca ele să-şi facă acolo cuibul. Documentarul a fost nominalizat la Oscar în 2003.
 
Documentar
sîmbătă, 19.00, B1 TV