«Într-o zi, în taigaua siberiana, o voce firava mi-a spus: Te rog, deseneaza-mi un Pointer! Cum nu stiu desena, i-am scris, acelui Mic Print, un portret al Pointerului:
Sa stii ca daca Pointerul este maiestuos, elegant si puternic, este pentru ca ai de-a face cu un extraordinar sportiv. Daca îsi îndreapta nasul catre zari, o face pentru a-si umple narile cu efluviile de mirosuri. Are pieptul larg, pentru a face loc plamânilor si inimii sale de atlet (…)
Vezi, deci, ca el nu este rezultatul unei întâmplari, ci al multor ani de selectie (…) Viteza exista în genele oricarui Pointer – important este ca ea sa fie însotita de un nas fin, de o inteligenta vie si de pasiune pentru vânatoare. Inteligenta îl îndruma, picioarele îl poarta, dar pasiunea este cea care îl mâna.»
(Revista franceza Chiens de Chasse, extras din articolul A vâna si a visa, semnat de Max Carli, vânator pasionat si specialist în dresajul câinilor de aret.)
Pointerul, marea mândrie a chinologilor britanici, nu a fost nici el ocolit de „mitologia” creata, deseori, în jurul originilor unei rase. Conform celei mai plauzibile dintre teoriile actuale, Pointerul este descendentul câinilor de aret din peninsula Iberica.
Acum circa sase secole, în Spania si în Portugalia exista un câine de tip bracoid, dotat cu exceptionale calitati de vânator. Era pasionat, rapid si vâna cu nasul în vânt, caracteristici pe care le observam la Pointerul actual. De aici concluzia ca Bracul Spaniol (sau Portughez) a fost rasa de la care s-a pornit selectia Pointerului.
Din pacate, în privinta istoriei si „traseului” european al acestui tip de câini domneste o adevarata „ceata londoneza”, neexistând documente. În schimb, începând de prin secolul al XVI-lea, arta ne furnizeaza numeroase reprezentari ale unor câini foarte asemanatori Pointerului de astazi. Francezii Oudry si Desportes, englezii Ansdell, Tillemans si Landseer sunt doar câtiva dintre pictorii celebri în lucrarile carora observam acesti pontatori la lucru.
Indiferent de caile prin care misteriosii braci iberici au ajuns dincolo de „Mâneca”, vânatorii englezi i-au „pus la munca” si s-au straduit sa-i perfectioneze si sa le dea aerul british. Principalele rase care, probabil, au fost folosite, în prima faza, la ameliorarea bracilor iberici sunt Fox-Hound-ul (pentru „încrâncenarea” sa), Bloodhoundul (pentru capacitatile olfactive) si Greyhoundul (pentru eleganta si rapiditate).
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Pointerul a fost din nou „slefuit”, prin infuzii de sânge de Brac Francez si Brac Italian. Tot în aceeasi perioada, au început sa se desfasoare si primele concursuri de lucru pentru câinii de aret, Field Trial. Din pacate, în ciuda eforturilor amabilului director executiv al FCI, nu am putut afla în ce context
Pointerul a devenit prima rasa omologata international (în timpul razboaielor mondiale, multe documente au disparut din arhive). Tot ce a putut gasi domnul De Clercq a fost o scrisoare, din 1963, prin care FCI cerea Kennel Clubului englez sa-i comunice daca a modificat Standardului Pointerului.
Caracteristici
Datorita fizicului si temperamentului sau, Pointerul poate fermeca pe oricine. Mai întâi, este un „profesionist” de exceptie: curajos, eficient, precis, rapid. Dar, odata ce soarele a apus si vânatoarea s-a sfârsit, el îsi lasa de-o parte „echipamentul” de câine de aret, fiind gata sa profite din plin de tihna vietii de familie.
Pe cât este de alert si activ în teren, pe atât de blând si linistit este în casa. Este prietenos, afectuos, vesel, dar fara a-si agasa stapânii, asteptând, discret, sa fie bagat în seama. Cu copiii, este neobosit partener de joaca, plin de buna-vointa si rabdare, iar cu strainii se comporta foarte amical.
Multi stapâni va pot spune ca Pointerul crede despre el ca este un membru al familiei si nu un câine, dar fara ca aceasta sa însemne ca îsi „ia nasul la purtare”. Fiind inteligent si docil, este foarte usor de dresat pentru disciplina si chiar concureaza cu succes la Agility. Singura problema pe care o pune în dresaj este ca trebuie tratat cu multa blândete.
În privinta caracteristicilor fizice, remarcam ca Pointerul este singurul câine britanic de aret cu par scurt. Avantajul acestui fapt este ca musculatura lui de atlet este exceptional pusa în valoare. Mai ales în aret, acest câine sculptural este spectaculos: încremeneste cu gâtul lung, întins, muschii sunt încordati, narile dilatate, iar coada sta dreapta, în prelungirea liniei spatelui.
O alta particularitate a rasei este divergenta liniilor fruntii si nasului (la Setteri, aceste linii sunt paralele, iar la Braci sunt convergente). Aceasta divergenta, împreuna cu trufa proeminenta, creaza impresia ca linia nasului Pointerului este usor concava. Englezul William Artwright, specialist al rasei, spune: „capul este esenta morfologiei si spiritului Pointerului.”
Pointerul la lucru
Multi vânatori considera Pointerul drept cea mai buna dintre rasele de aret. Felul în care el cauta vânatul este numit „cheta larga”: odata trimis în „recunoastere”, câinele tâsneste în teren si „baleiaza”, cu nasul lui foarte performant, suprafete mari în timp record.
Stapânul nu trebuie decât sa astepte ca Pointerul sa-i indice daca exista vânat în acea zona. Aceasta „super-reactie” a Pointerului îi deranjeaza pe unii vânatori neexperimentati, care nu se simt în stare sa „conduca în Formula 1”.
J.C. Darrigade, presedintele Pointer Clubului Francez, explica: „Pe munte, câinele va porni, din proprie initiativa, cercetând, cu nasul în vânt, câteva sute de metri mai sus de dumneavoastra, pe panta, si, cu ajutorul acelui amestec de inteligenta si metoda care îl caracterizeaza, se plaseaza într-o pozitie excelenta pentru a diagnostica toata zona.
Daca nu gaseste vânat, de la înaltime va arunca o privire pentru a se asigura de prezenta dumneavoastra si pentru a va cere acceptul sa continue, mai sus, cautarea. Si la ses, metoda lui este aceeasi.
Daca nu agreati acest gen de actiune, care va economiseste timpul si fortele, scutindu-va sa parcurgeti, cu câinele aproape de picior, un teren pe care nu se afla vânat, adica nu apreciati extraordinarele calitati ale acestui câine, Â…atunci el merita un partener mai bun decât dumneavoastra!”