… placerile gratuite

Suntem mari amatori de placeri gratis. Deși, uneori, gratuitatea se platește scump. Urmarea fireasca: iubim televizorul, dar nu numai atat… Iubim produsele piratate, adoram sa vizionam filme înregistrate ca naiba pe computer, mp3-uri etc. Iubim „gratuitațile”. Învațam adica una din primele lecții ale capitalismului. Ce sta în spatele gratuitului?

Ne place ca putem cumpara un tub de pasta de dinți care e mai lung cu 20%, iar acei 20% sunt, bineînțeles, gratis. Vorba unui filozof: „ma scuzați, aș putea sa iau doar alea 20 de procente?”. Ne place ca avem atat de multe televiziuni romanești încat de multe ori le și uitam. Cine-și mai amintește ca are în banda Etnic sau Flux sau Alpha sau cine știe ce post nou? Cu tot cu televiziuni locale sunt vreo 200 de posturi în Romania.

Cum rezista aceste televiziuni? Unele traiesc din SMS-uri. Altele cand se vad pe cablu deja zic „saru’mana” și o țin langa cu programe la care nu se uita nimeni. Cateva merg bine, dar sunt uitate de comentatori. Iar alte cateva sunt umflate de comentatori. În acest eșalon al „televiziunilor mici” regasim și aventuri pe care le platim cu toții – canalele publice. Aici placerea nu mai e chiar gratuita…

TVR1 scade înfiorator în audiențe cand nu achiziționeaza pe bani grei sport, film sau divertisment lazarovian. TVR 2 este, pentru mine cel puțin, acel post bunișor despre care nu se vorbește destul. Aici avem acces la achiziții deloc ieftine, uneori foarte bune: filme sau seriale ok, documentare, muzica și cam tot ce trebuie. Categoria „posturi mici” este mai tot timpul dominata de acest post „pentru tineret”. Din pacate, din cauza lipsei de transparența a fodurilor rulate de postul public, nu ne putem da seama daca TVR 2 e chiar o afacere sau e doar o audiența prea mica pentru investiții mari.

TVR Cultural și-a scos din grija audiența, îmi dau seama dupa programare. Cineva ar trebui sa le aminteasca ceva important: chiar și atunci cand ești mic și „elitist” trebuie sa-ți propui o audiența de caștigat, nu poți funcționa pe zero la nesfarșit.

Cei care spun ca dezvoltarea televiziunii este consecința fireasca a apetitului romanului pentru gratuit, uita un lucru important: în curand, romanii își vor da seama ca și gratuitul costa. Așa ca puzderia de televiziuni „mici” care nu vor investi ca lumea vor trece repede la statutul privilegiat de „inexistent”.

Gratuitațile sunt iluzorii. Consumatorii de TV devin din ce în ce mai exigenți. Iar sutele de televiziuni romanești (sunt peste 200 de licențe tv acordate de CNA) par sa ignore faptul ca atenția telespectatorilor va deveni din ce în ce mai scumpa.

Costi Rogozanu (costi.rogozanu@apropo.ro)