Placebo a uluit Bucureștiul

Am asistat în sfărșit la un concert fenomenal. Un concert cum noi doar auzim că sunt prin străinătăți. Un concert la care trupa chiar a reușit să ne lase cu gura căscată, care a reușit să adune public bun. Și nu doar atăt.

Băieții care formează cel mai controversat trio (din punctul de vedere al orientării sexuale), au reușit să arunce în aer o sală întreagă. Înainte de asta însă, trebuie să spunem că iar s-a dat oarecum în bară la capitolul organizare.

Concertul ar fi trebuit să înceapă la orele 19:00. La 20:00 puhoiul era încă la intrare și se împingea pentru că jandarmii nu vroiau să dea drumul nimănui.

Rezultatul: Trupa din deschidere, AB4, a căntat cu sala aproape goală căci pănă treci de matahalele de la intrare, mai ales cănd cifra depășeste 5500 de capete, răbdarea îți este mai mult decăt distrusă iar pătrunderea în Arene se face în mai mult de o oră și jumătate.

Am trecut și peste asta! Înăuntru ne-am lovit de sonorizarea trupei romănești, care a lăsat mult de dorit. AB4 este plecată din Romănia de cățiva ani și a promis că odată cu întoarcerea de acum va aduce și ceva nou cu ea. Urechile noastre au fost însă practic violate și am rămas dezamăgiți de stilul lor. Din căte ne aduceam noi aminte sunau oarecum ok, chiar dacă aveau doar vreo 4 melodii care să merite ascultate. Acum însă…, ne pare rău dar în locul celor de la Placbo am fi ales cu totul altceva.

Dar nimic n-a mai contat în momentul în care cei trei englezi s-au urcat pe scenă, după o pauză de aproape o oră căt a durat pregătirea scenei și a instrumentelor pentru cele 90 de minute de euforie ce au urmat.

Arenele erau arhi-pline. Nu aveai loc nici să te miști de la stănga la dreapta. În mare majoritate puștime, fani Placebo, care așteptau aproape isterizați să înceapă concertul. Gagici care afișau poze cu membrii trupei, copii îmbrăcați căt mai ciudat posibil, dar cu bun-gust.

Publicul era unul occidental parcă. Oameni pe care îi vezi în București doar în cele mai selecte zone, plini de bani și gata de orice pentru a se simți bine (ponderat), nu genul de copii de bani gata. Printre aceștia se amestecaseră însă și personaje care veniseră doar pentru că erau „Placebo”, așa cum se întămplase la Depeche.

Iar aceștia au plecat după primele căteva melodii, extrem de dezamăgiți, cu coada între picioare. Erau însă foare puțini, față de trupa mai sus amintită, la concertul căreia lumea a venit în cea mai mare parte datorită numelui sau a faptului că au fost fani de-ai lor cu 10 ani în urmă. Această diferență între cele două publicuri s-a văzut cu ochiul liber. Faptul că toți căntau era deja o banalitate.

Arenele se transfomaseră într-un yo-yo construit din oameni. Iar fiecare melodie, mai veche sau mai nouă, stărnea în mod ciudat, reacții diferite, dar toate pozitive. Exista o comunicare între ei și public cum n-am mai văzut pănă acum la nici un concert de la noi. Fiecare piesă avea mesajul ei, iar cei prezenți îl înțelegeau din prima.

Sonorizarea a fost una de excepție. E adevărat că i-a susținut locația (este știut faptul că Arenele Romane au cea mai bună sonorizare). Dar oricum, față de ce-am mai auzit acolo, am putea spune că a fost perfect. Iar cei trei membrii știu să facă show. Știu ce e ăla un concert bun. Ce înseamnă să dai o grămadă de bani pentru un bilet și ce înseamnă să nu-și bată joc de cei care fac acest lucru cu plăcere.

Pană să înceapă concertul, din plictiseală, am început să-i numărăm pe cei care pronunțau cuvăntul „metrosexual”, referindu-se la solist. Și au fost destul de mulți, enervant de mulți.

În ultimul număr al revistei , aflați verdictul cunoscătorilor  vizavi de concertul celor de la Placebo.